- anagramă
- ANAGRÁMĂ, anagrame, s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a unei fraze pentru a obţine un alt cuvânt sau o altă frază. ♦ Cuvânt obţinut prin această schimbare. ♦ Joc distractiv care foloseşte acest procedeu. – Din fr. anagramme.Trimis de ana_zecheru, 06.01.2007. Sursa: DEX '98ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (anagramă numelui cuiva.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeanagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagrámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficANAGRÁM//Ă anagramăe f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau a cuvintelor în frază cu scopul de a obţine alt cuvânt sau altă frază. 2) Cuvânt sau frază astfel obţinută. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagrammeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXANAGRÁMĂ s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuvânt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază; cuvânt obţinut prin anagramare. ♦ Enigmă în versuri formată din două părţi, prima dedicată cuvântului de bază, iar a doua definind cuvântul obţinut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana – în altă ordine, gramma – literă].Trimis de LauraGellner, 28.10.2004. Sursa: DNANAGRÁMĂ s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obţine un alt cuvânt sau o altă frază. ♢ cuvântul obţinut. 2. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obţin cuvinte, propoziţii, fraze cu alt înţeles. (< fr. anagramme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.