anahoret


anahoret
ANAHORÉT, -Ă, anahoreţi, -te, s.m. şi f. (Rar) Pustnic. – Din fr. anachorète, lat. anachoreta.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANAHORÉT s. v. pustnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

anahorét s. m., pl. anahoréţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANAHORÉT, -Ă s.m. şi f. (Liv.) Călugăr(iţă) care trăieşte retras(ă), pustnic(ă). [< lat. anachoreta, cf. fr. anachorète].
Trimis de LauraGellner, 28.10.2004. Sursa: DN

anahorét (anahoréţi), s.m. – Pustnic. – var. (înv.) anahorit. ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν "a se îndepărta". sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte şi a pronunţării erasmice a cuvîntului gr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ANAHORÉT, -Ă s. m. f. eremit, pustnic; sihastru. (< fr. anachorète, lat. anachoreta)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • anahoret — anahòret (anakòret) m DEFINICIJA pustinjak iz razdoblja ranoga kršćanstva (Egipat, Sirija, Palestina, 3 4. st.); prethodnici zapadnih cenobita, usp. eremit ETIMOLOGIJA grč. anakhōrētḗs: koji se povlači …   Hrvatski jezični portal

  • anahorét — a m (ẹ̑) knjiž. puščavnik: živel je kot anahoret …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • anahorét — s. m., pl. anahoréţi …   Romanian orthography

  • anahoretic — ANAHORÉTIC, Ă, anahoretici, ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  anahorétic adj. m., pl. anahorétici; f. sg …   Dicționar Român

  • pustnic — PÚSTNIC, Ă, pustnici, ce, s.m. şi f. Călugăr izolat de lume, care duce o viaţă aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ fig. Persoană care duce o viaţă retrasă şi aspră. [var.: púsnic, ă s.m. şi f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Trimis de… …   Dicționar Român

  • schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • sihastru — SIHÁSTRU, Ă, sihaştri, stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur.… …   Dicționar Român

  • ascet — ASCÉT, Ă, asceţi, te, s.m. şi f. (livr.) Pustnic, sihastru; fig. persoană care duce o viaţă austeră şi retrasă. – Din fr. ascète. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASCÉT s. v. pustnic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • aschitac — ASCHITÁC s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • aschitean — ASCHITEÁN s. v. anahoret, ascet, eremit, pustnic, schimnic, sihastru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român