folosi

folosi
FOLOSÍ, folosesc, vb. IV. 1. tranz. A face uz (de ceva); a utiliza, a întrebuinţa. ♢ refl. (Urmat de o determinare introdusă prin prep. "de") Mă folosesc de dicţionar. 2. intranz. (Construit cu dativul) A fi de folos, a ajuta (cuiva); a servi. 3. refl. A avea, a trage folos (din ceva); a profita (de ceva). – Din folos.
Trimis de RACAI, 04.11.2008. Sursa: DEX '98

A folosi ≠ a dăuna
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FOLOSÍ vb. 1. v. câştiga. 2. v. beneficia. 3. v. ajuta. 4. v. prii. 5. v. aplica. 6. a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza. (La ce folosi acest dispozitiv?; se folosi de ambele mâini.) 7. v. circula. 8. a întrebuinţa, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (înv. şi pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Refuză să folosi mijloace dure.) 9. v. uza. 10. v. practica. 11. v. consuma. 12. v. pierde.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

folosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. folosésc, imperf. 3 sg. foloseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. foloseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FOLOS//Í folosiésc 1. tranz. A pune în practică; a întrebuinţa; a utiliza. 2. intranz. (urmat de un complement indirect în dativ) A fi de folos (moral sau material); a servi; a sluji. Nu-mi foloseşte. /Din folos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE FOLOS//Í mă folosiésc intranz. (urmat de un complement indirect cu prepoziţia de) 1) A face uz; a se servi, punând în aplicare; a uza. folosi de manual. 2) A dispune trăgând foloase; a beneficia. folosi de încrederea cuiva. /Din folos
Trimis de siveco, 16.04.2009. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • servi — SERVÍ, servesc, vb. IV. 1. tranz. A îndeplini anumite funcţii, însărcinări, datorii faţă de cineva; a sluji. ♦ intranz. A face serviciu, a funcţiona ca... ♦ intranz. A lucra în calitate de om de serviciu, a sluji. ♦ A lucra în interesul, în… …   Dicționar Român

  • sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… …   Dicționar Român

  • consuma — CONSUMÁ2, consúm, vb. I. 1. tranz. A nimici, a mistui, a distruge un lucru. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) istovi, a (se) epuiza, a(se) slei (de puteri), a (se) uza. – Din fr. consumer, lat. consumere. Trimis de IoanSoleriu, 30.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • uz — UZ, uzuri, s.n. 1. Faptul sau posibilitatea de a folosi ceva; întrebuinţare, folosire; folosinţă. ♢ loc. vb. A face uz de... = a (se) folosi de... ♢ expr. Scos (sau ieşit) din uz = care nu (se) mai foloseşte. 2. spec. (jur.) Dreptul de a se… …   Dicționar Român

  • exploata — EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanţă utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A şi însuşi fără echivalent o anumită… …   Dicționar Român

  • utiliza — UTILIZÁ, utilizez, vb. I. tranz. A întrebuinţa (cu folos), a folosi. – Din fr. utiliser Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  UTILIZÁ vb. 1. v. aplica. 2. v. folosi. 3. v. circula. 4 …   Dicționar Român

  • uza — UZÁ, uzez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuinţare îndelungată). ♦ refl. fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ refl. fig. (Despre cuvinte, construcţii, figuri de stil) …   Dicționar Român

  • aplica — APLICÁ, aplíc, vb. I. tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuinţa, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament …   Dicționar Român

  • contribuţie — CONTRIBÚŢIE, contribuţii, s.f. 1. Parte cu care cineva participă la o acţiune sau la o cheltuială comună; aport. ♦ expr. A pune la contribuţie = a folosi, a solicita capacitatea cuiva sau a ceva la o acţiune. 2. Impozit; bir. [var.: (înv.)… …   Dicționar Român

  • folosinţă — FOLOSÍNŢĂ, folosinţe, s.f. 1. Dreptul de a folosi un bun. 2. (înv.) Folos. – Folosi + suf. inţă. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FOLOSÍNŢĂ s. folosire, întrebuinţare, utilizare, uz, (înv.) uzaj. (Obiecte de strictă folosinţă.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”