fon


fon
FON, foni, s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru nivelul de intensitate al unui sunet, apreciat după senzaţia auditivă pe care o produce acesta. – Din fr. phone.
Trimis de ana_zecheru, 21.11.2002. Sursa: DEX '98

fon (fiz.) s. m., pl. foni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FON foni m. fiz. Unitate de măsură a intensităţii sunetelor. /<fr. phone
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FON- v. fono-.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

FON s.m. (fiz.) Unitate de măsură a intensităţii sunetelor, apreciată după senzaţia sonoră pe care o produce. [< fr. phone].
Trimis de LauraGellner, 02.04.2005. Sursa: DN

–FON Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) sunet", "vorbire", "vorbitor", "fonaţie". [< fr. -phone, cf. gr. phone].
Trimis de LauraGellner, 28.06.2006. Sursa: DN

FON1 s. m. unitate de măsură a intensităţii auditive egală cu intensitatea unui sunet de 1,26 ori mai mare decât intensitatea pragului auditiv inferior. (< fr. phone)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

FON2(O)-, -FÓN, -FONÍE elem. "sunet, voce". (< fr. phon/o/-, -phone, -phonie, cf. gr. phone)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.