fonchiu


fonchiu
fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce creşte prin păduri şi crânguri; pervincă, saschiu.
Trimis de blaurb, 10.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • foiufiu — foiufíu ( íi), s.m. – Saschiu (Vinca herbacea). – var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr o etimologie populară care le a apropiat …   Dicționar Român

  • fonfiu — fonfíu s.m. (reg.) plantă cu flori albastre ce creşte prin păduri şi crânguri; pervincă, fonchiu, saschiu. Trimis de blaurb, 10.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român