fracţiune


fracţiune
FRACŢIÚNE, fracţiuni, s.f. Parte distinctă dintr-un întreg, dintr-un tot; frântură, fragment. 2. Grupare de membri în cadrul unui partid politic, care luptă împotriva liniei politice a majorităţii membrilor acelui partid. 3. Grup format din reprezentanţii unui partid politic în parlament. 4. Porţiune din lichidul obţinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură sau porţiune solidă obţinută prin cristalizare fracţionată dintr-o soluţie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. fraction, lat. fractio, -onis.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRACŢIÚNE s. 1. v. bucată. 2. (pol.) (înv.) ruptură. 3. (pol.) grup. (fracţiune parlamentară.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fracţiúne (fragment, porţiune, grupare politică) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. fracţiúnii; pl. fracţiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRACŢIÚN//E fracţiunei f. 1) Parte dintr-un întreg 2) Grupare politică cu o platformă distinctă în raport cu linia generală a unui partid sau a unei organizaţii. 3) chim. Produs obţinut prin distilarea unui amestec de lichide. [art. fracţiunea; G.-D. fracţiunii; Sil. -ţi-u-] /<fr. fraction, lat. fractio, fracţiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FRACŢIÚNE s.f. 1. Parte dintr-un tot; bucată, fragment. 2. (Într-un partid politic) Grupare organizată care se împotriveşte liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită, elaborând o altă poziţie. 3. Grup parlamentar compus din reprezentanţii aceluiaşi partid. 4. Lichid obţinut prin distilarea unui amestec de lichide ridicat la o anumită temperatură. 5. v. fracţie. [pron. -ţi-u-. / < fr. fraction, lat. fractio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

FRACŢIÚNE s. f. 1. parte dintr-un întreg; fragment. 2. grupare politică organizată care se împotriveşte liniei generale a partidului sau se desolidarizează într-o problemă anumită. o fracţiune parlamentară = grup parlamentar compus din reprezentanţii aceluiaşi partid. 3. lichid obţinut prin fracţionarea unui amestec de substanţe. (< fr. fraction, lat. fractio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • fracţiúne — s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. fracţiúnii; pl. fracţiúni …   Romanian orthography

  • fracţionism — FRACŢIONÍSM s.n. Acţiune dusă de o fracţiune (2). [pr.: ţi o ] – Fracţiune + suf. ism. cf. (pt. sens) rus. f r a c t i o n n o s t . Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fracţionísm s. n. (sil. ţi o ) Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • divizionar — DIVIZIONÁR, Ă, divizionari, e, adj. 1. (În sintagma) Monedă divizionară = monedă măruntă de metal, reprezentând o fracţiune a unităţii băneşti legale; p. gener. monedă de valoare mică; bani mărunţi, mărunţiş. 2. Care ţine de o divizie (1),… …   Dicționar Român

  • camă — CÁMĂ, came, s.f. Proeminenţă sau şanţ pe suprafaţa unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cámă s. f., g. d. art. cámei; pl.… …   Dicționar Român

  • fracţie — FRÁCŢIE, fracţii, s.f. (Uneori urmat de determinarea ordinară ) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi. ♢ Fracţie zecimală = fracţie al cărei numitor este o putere a lui 10. ♦ Raport a două expresii matematice. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • grup — GRUP, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelaşi fel, reunite pe baza caracteristicilor funcţionale şi alcătuind un tot. Grup electrogen. ♢ Grup… …   Dicționar Român

  • mesager — MESAGÉR, Ă, mesageri, e, s.m. şi f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis2, sol2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea …   Dicționar Român

  • aleurit — ALEURÍT s.n. Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, formată din fragmente de minerale şi de roci cu dimensiunile foarte mici. ♦ Fracţiune din sedimente cu aceeaşi granulaţie. [pr.: le u ] – Din fr. aleurite. Trimis de ana zecheru, 03.01.2003 …   Dicționar Român

  • aripă — ÁRIPĂ, aripi, s.f. 1. Organ al păsărilor, al unor insecte şi al unor mamifere, care serveşte la zbor. ♢ expr. A căpăta (sau a prinde) aripi = a căpăta independenţă, curaj; a începe să se înflăcăreze, să se entuziasmeze. A da (cuiva) aripi = a… …   Dicționar Român

  • bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de …   Dicționar Român