anarhie


anarhie
ANARHÍE s.f. 1. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o ţară, într-o instituţie etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului faţă de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.
Trimis de RACAI, 17.04.2009. Sursa: DEX '98

Anarhie ≠ disciplină, ordine
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei
Trimis de siveco, 13.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

ANARHÍ//E anarhiei f. Stare de dezorganizare; dezordine generală; haos; indisciplină. anarhie în producţie. [G.-D. anarhiei] /<fr. anarchie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANARHÍE s.f. Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări şi conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată. [gen. -iei. / < gr. anarchia, cf. rus. anarhiia, it. anarchia, germ. Anarchie].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DN

anarhíe (-íi), s.f. – Stare de dezordine, de haos. fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s.n.; anarhist, s.m.
Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DER

ANARHÍE s. f. stare de dezvoltare, de haos într-o ţară, instituţie etc. ♢ indisciplină, nesupunere a individului faţă de o colectivitate organizată. (< fr. anarchie, gr. anarkhia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • anarhíe — s. f., art. anarhía, g. d. anarhíi, art. anarhíei …   Romanian orthography

  • anarhic — ANÁRHIC, Ă, anarhici, ce, adj. Care se referă la anarhie, care este propriu anarhiei, care duce la anarhie; care dovedeşte indisciplină. ♦ Care nu (mai) este organizat, care şi a pierdut organizarea, funcţionarea normală; dezorganizat, haotic. –… …   Dicționar Român

  • anarhism — ANARHÍSM s.n. 1. Stare de anarhie. 2. Curent politic şi social care neagă în genere orice putere de stat. ♦ Atitudine a anarhistului. – Din fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • dezmăţ — DEZMẮŢ, dezmăţuri, s.n. 1. Purtare neruşinată, dezmăţată, imorală; destrăbălare, deşănţare, dezmăţare. 2. fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăţa (derivat regresiv). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezmăţ ≠ ordine, rânduială …   Dicționar Român

  • disciplină — DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, s.f. 1. Totalitatea regulilor de comportare şi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivităţi. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. Ramură a unei ştiinţe; p. gener. Ştiinţă. – Din fr …   Dicționar Român