frondă

FRÓNDĂ, fronde, s.f. Mişcare social-politică din Franţa, la mijlocul sec. XVII, îndreptată împotriva absolutismului regal. ♦ fig. Opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter de persiflare pornită din motive personale. – Din fr. fronde.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



FRÓNDĂ s. v. răzvrătire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fróndă s. f., g.-d. art. fróndei; pl. frónde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FRÓND//Ă frondăe f. 1) (în Franţa din sec. XVI) Mişcare social-politică îndreptată contra absolutismului. 2) fig. Exprimare a nemulţumirii faţă de cineva sau de ceva, bazată pe motive personale. /<fr. fronde

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRÓNDĂ s.f. 1. Mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) Răzvrătire, opunere neprincipială persiflantă, cauzată mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ Frunză aeriană a ferigilor, care poartă sporangele. [< fr. fronde].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



FRÓNDĂ s. f. 1. mişcare de revoltă a nobilimii franceze din sec. XVII împotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opoziţie neprincipială, răzvrătire cu caracter persiflant, pornită din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ♢ frunză aeriană a ferigilor care poartă sporangele. 4. (med.) bandaj de pânză destinat a fixa pansamentele bărbiei sau nasului. (< fr. fronde)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN