front

front
FRONT, fronturi, s.n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forţelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ♢ expr. A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forţat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operaţii al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formaţie de militari, şcolari, sportivi etc. aliniaţi cot la cot, cu faţa la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ♢ loc. adv. În front = aşezat în linie, în poziţie de drepţi sau pe loc repaus. 3. fig. Grup de forţe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; p. ext. sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porţiune dintr-un zăcământ de substanţe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor. 5. Plan vertical în care sunt situate faţada unei clădiri sau faţadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulaţie. 6. (met.) Zonă de tranziţie între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruşte, cu consecinţe directe asupra mersului vremii. ♢ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilaţie la un moment dat. – Din fr. front.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRONT s. (mil.) (pop.) şirag. (Ostaşii stau în front.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

front s. n., pl. frónturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRONT fronturi n. 1) Teritoriu pe care se desfăşoară acţiuni militare în timp de război. 2) Grupare operativă compusă din mai multe armate, aflată sub o comandă unică pe un astfel de teritoriu. frontul de nord. 3) Formaţie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniaţi cu faţa la persoana care dă dispoziţii. 4) Sferă de activitate; domeniu; tărâm. front ideologic. 5) fig. Grupare de forţe obşteşti în vederea unei activităţi comune. 6) fig. Partea din faţă a ceva. /<fr. front
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FRONT s.n. 1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război. ♦ Grupare operativă constituită din forţe militare numeroase sub o comandă unică. 2. Formaţie de militari, de sportivi etc. aşezaţi în linie. 3. (fig.) Grupare unitară de forţe strânse în vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) Plan vertical în care este situată faţada unei clădiri. ♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. 5. (met.) Zonă de tranziţie între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruşte şi cu consecinţe directe asupra mersului vremii. ♢ Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din faţa ei. [< fr. front, cf. rus. front].
Trimis de LauraGellner, 26.06.2006. Sursa: DN

FRONT1 s. n. 1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război. ♢ grupare operativ-strategică constituită din forţe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operaţii de amploare. 2. formaţie de militari, sportivi etc. în linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) faţata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele. ♢ perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. o front de lucru = existenţa condiţiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-şi poată desfăşura activitatea de execuţie. 5. (met.) zonă de separaţie a două mase de aer cu proprietăţi diferite. 6. (fiz.) front de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilaţie la un moment dat. 7. (herald.) centrul părţii superioare a unui scut. (< fr. front)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

FRONT2(O)- elem. "front meteorologic, masă de aer"; "frunte". (< fr. fronto-, cf. lat. frons, -ntis, frunte)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

front (frónturi), s.n. – Loc unde se dau lupte militare. fr. front, cf. frunte. – Der. frontal, adj., din fr. frontal; frontavoi, s.m. (ofiţer care şi-a cîştigat gradele fără studii de bază, pe front), din rus. frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi înv.; frontieră, s.f., din fr. frontière; frontispiciu, s.n., din fr.; fronton, s.n., din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу
Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • front — [ frɔ̃ ] n. m. • 1080; lat. frons I ♦ 1 ♦ Partie supérieure de la face humaine, comprise entre les sourcils et la racine des cheveux, et s étendant d une tempe à l autre. Un front haut, élevé, large, bombé, fuyant. Les rides du front. Cheveux sur …   Encyclopédie Universelle

  • front — FRONT. s. m. La partie du visage qui est depuis la racine des cheveux jusqu aux sourcils. Grand front. large front. front elevé. front ouvert. front serein. front descouvert. front majestueux. on lit sur son front, on voit sur son front. avoir… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • FRONT TV — FRONT is an international broadcast design and branding firm for television, film and interactive media. FRONT specializes in creative thinking, network branding, station IDS, film titles, 2D 3D animation, web, print, and sound design. FRONT is… …   Wikipedia

  • Front — (fr[u^]nt), n. [F. frant forehead, L. frons, frontis; perh. akin to E. brow.] 1. The forehead or brow, the part of the face above the eyes; sometimes, also, the whole face. [1913 Webster] Bless d with his father s front, his mother s tongue. Pope …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Front — may refer to:* The Front , a 1976 film * The Hybrid Front, a Sega Mega Drive strategy game * The Front (The Simpsons episode) * Front (identity) for a blacklisted artist * Front (magazine) * Front (military), an area where armies are engaged in… …   Wikipedia

  • front — ► NOUN 1) the side or part of an object that presents itself to view or that is normally seen first. 2) the position directly ahead. 3) the forward facing part of a person s body. 4) any face of a building, especially that of the main entrance:… …   English terms dictionary

  • Front — Front, v. t. [imp. & p. p. {Fronted}; p. pr. & vb. n. {Fronting}.] 1. To oppose face to face; to oppose directly; to meet in a hostile manner. [1913 Webster] You four shall front them in the narrow lane. Shak. [1913 Webster] 2. To appear before;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • front — front1 [frunt] n. [ME < OFr < L frons (gen. frontis), forehead, front < IE * bhren , to project > OE brant, steep, high] 1. Now Rare a) the forehead b) the face; countenance 2. a) attitude or appearance, as of the face, indicati …   English World dictionary

  • Front — Front …   Wikipedia Español

  • Front — Sf Vorderseite, vordere Reihe std. (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus frz. front m., dieses aus l. frōns (frontis) Stirn, vordere Linie . Das Substantiv im Deutschen weitgehend festgelegt auf vorderste Kriegslinie . Adjektiv: frontal.    Ebenso… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”