fructificare

fructificare
FRUCTIFICÁRE, fructificări, s.f. Acţiunea de a fructifica şi rezultatul ei; fructificaţie, valorificare. – v. fructifica.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRUCTIFICÁRE s. 1. v. fructificaţie. 2. v. valorificare.
Trimis de siveco, 24.07.2008. Sursa: Sinonime

FRUCTIFICÁRE s. v. concretizare, finalizare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fructificáre s. f., g.-d. art. fructificării; pl. fructificări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRUCTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a fructifica şi rezultatul ei; fructificaţie. [< fructifica].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fructifier — [ fryktifje ] v. intr. <conjug. : 7> • XIIe; bas lat. fructificare, de fructus 1 ♦ Produire, donner des récoltes (en parlant d une terre). 2 ♦ Produire des fruits. Arbre qui fructifie tardivement. 3 ♦ Fig. Produire un effet, des résultats… …   Encyclopédie Universelle

  • fructifica — FRUCTIFICÁ, fructífic, vb. I. 1. intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate. 2. tranz. fig. A folosi cu profit o valoare oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare. Trimis de zaraza joe, 26.04 …   Dicționar Român

  • fructificaţie — FRUCTIFICÁŢIE, fructificaţii, s.f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi şi a viţei de vie de a da lăstari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducătoare la criptogame. 3. Perioadă în… …   Dicționar Român

  • fructificar — ► verbo intransitivo 1 BOTÁNICA Dar fruto una planta: ■ este año todavía no ha fructificado el níspero. SE CONJUGA COMO sacar SINÓNIMO frutar 2 Producir rendimiento una cosa: ■ sus teorías fructificaron en el proyecto. * * * fructificar …   Enciclopedia Universal

  • Fructify — Fruc ti*fy (fr[u^]k t[i^]*f[imac]), v. i. [F. fructifier, L. fructificare; fructus fruit + ficare (only in comp.), akin to L. facere to make. See {Fruit}, and {Fact}.] To bear fruit. Causeth the earth to fructify. Beveridge. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • fructify — verb ( fied; fying) Etymology: Middle English fructifien, from Anglo French fructefier, from Latin fructificare, from fructus fruit Date: 14th century intransitive verb to bear fruit < its seeds shall fructify Amy Lowell > < no partnership can… …   New Collegiate Dictionary

  • fructification — /fruk teuh fi kay sheuhn, frook , froohk /, n. 1. act of fructifying; the fruiting of a plant, fungus, etc. 2. the fruit itself. 3. the organs of fruiting; fruiting body. [1605 15; < LL fructification (s. of fructificatio) a bearing of fruit,… …   Universalium

  • fructify — /fruk teuh fuy , frook , froohk /, v., fructified, fructifying. v.i. 1. to bear fruit; become fruitful: With careful tending the plant will fructify. v.t. 2. to make fruitful or productive; fertilize: warm spring rains fructifying the earth.… …   Universalium

  • fructification — [ fryktifikasjɔ̃ ] n. f. • XIVe; bas lat. fructificatio 1 ♦ Formation, production de fruits. Époque, saison de la fructification. Ensemble des fruits que porte un végétal. Une belle fructification. Les « vignes dont les fructifications grêles et… …   Encyclopédie Universelle

  • fruktifizieren — fruk|ti|fi|zie|ren 〈V. tr.; hat〉 1. 〈veraltet〉 nutzbar machen, Nutzen ziehen aus 2. Frucht ansetzen, Früchte bilden [<lat. fructus „Früchte, Ertrag“ + facere „machen“] * * * fruk|ti|fi|zie|ren <sw. V.; hat [lat. fructificare = Früchte… …   Universal-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”