atic — ÁTIC, Ă, atici, ce, adj., s.n. 1. adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ♢ Frumuseţe atică = frumuseţe perfectă. 2. Parte a unei construcţii situată deasupra cornişei şi menită să mascheze acoperişul. 3. Etaj scund situat imediat… … Dicționar Român
splendoare — SPLENDOÁRE, splendori, s.f. Frumuseţe fără seamăn (şi plină de fast, de strălucire); strălucire, măreţie. ♦ (concr.) Obiect, fiinţă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
mândreţe — MÂNDRÉŢE, mândreţi, s.f. 1. Frumuseţe, splendoare. 2. (concr.) Fiinţă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător. – Mândru + suf. eţe. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mândreţe ≠ pocitanie Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
academism — ACADEMÍSM s.n. 1. Atitudine estetică promovând imitaţia necondiţionată a creaţiilor artei antice şi a Renaşterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumuseţe canonică, convenţională, manieristă. 2. Fel de a se… … Dicționar Român
poezie — POEZÍE, poezii, s.f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creaţie literară în versuri. ♦ Totalitatea… … Dicționar Român
sublim — SUBLÍM, Ă, sublimi, e, adj., s.n. 1. adj. Care se ridică sau se află la o mare înălţime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârşire, de frumuseţe; măreţ, superb, înălţător, minunat. Sublima Poartă … Dicționar Român
clasicism — CLASICÍSM s.n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în… … Dicționar Român
efeb — EFÉB, efebi, s.m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumuseţe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus. Trimis de LauraGellner, 10.06 … Dicționar Român
mândru — MẤNDRU, Ă, mândri, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. de ). Mulţumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii; demn. 2. Care are încredere… … Dicționar Român
narcis — NARCÍS1 s.m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NARCIS2 s.m. v. narcisă. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 narcís s … Dicționar Român
