fugire

fugire
FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într-o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când îsi pierde cumpătul. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. "după") A urmări în fugă1, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. ♢ expr. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admiraţie, cu dor; a-i plăcea de cineva. A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 2. fig. (Despre vreme sau despre unităţi de timp) A trece repede, a se scurge rapid. 3. fig. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin faţa ochilor cuiva care trece în viteză (călare sau într-un vehicul). 4. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere; (despre un deţinut) a evada; (despre un ostaş) a dezerta. ♢ expr. A fugi în lume = a pleca de acasă (fără să se ştie unde). ♦ (Despre îndrăgostiţi) A-şi părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună. ♦ A se depărta, a se retrage dintr-un loc.expr. (fam.) Fugi de-aici! = a) pleacă!; b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") A se sustrage, a se eschiva, a evita. ♢ expr. A fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mână; b) (despre persoane) a se strecura cu dibăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins. – lat. pop. fugire (=fugere).
Trimis de zaraza_joe, 14.01.2009. Sursa: DEX '98

FUGI interj. pleacă!, (pop.) tiva!, (prin nord-estul Olt.) tiutiu!
Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • fuir — [ fɥir ] v. <conjug. : 17> • Xe; lat. pop. fugire, class. fugere → fuge I ♦ V. intr. 1 ♦ S éloigner en toute hâte pour échapper à qqn ou à qqch. de menaçant. ⇒ s enfuir, 1. partir (cf. Prendre la fuite, s en aller). Fuir après une défaite.… …   Encyclopédie Universelle

  • HUIR — (Del lat. fugere.) ► verbo intransitivo/ pronominal 1 Irse una persona o un animal de un lugar precipitadamente: ■ el ladrón huyó de la cárcel. REG. PREPOSICIONAL + de SINÓNIMO fugarse escapar ANTÓNIMO permanecer ► verbo intransitivo/ transitivo… …   Enciclopedia Universal

  • huir — (Del lat. fugere.) ► verbo intransitivo/ pronominal 1 Irse una persona o un animal de un lugar precipitadamente: ■ el ladrón huyó de la cárcel. REG. PREPOSICIONAL + de SINÓNIMO fugarse escapar ANTÓNIMO permanecer ► verbo intransitivo/ transitivo… …   Enciclopedia Universal

  • 840 — Années : 837 838 839  840  841 842 843 Décennies : 810 820 830  840  850 860 870 Siècles : VIIIe siècle  IXe siècle …   Wikipédia en Français

  • Doublet lexical — Un doublet lexical (ou « doublon ») est une paire de mots différents par la forme et par le sens mais de même origine étymologique, entrés dans la langue par des voies (et le plus souvent à des époques) différentes. En général, chaque… …   Wikipédia en Français

  • fuggire — fug·gì·re v.intr. e tr. FO I. v.intr. (essere) I 1. allontanarsi velocemente da un luogo o da qcn., spec. per evitare un pericolo o un danno: fuggire in fretta e furia, fuggire di corsa, fuggire a piedi, in automobile, fuggire dalla casa in… …   Dizionario italiano

  • fugi — FUGÍ vb. 1. a alerga, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul fugi.) 2. a se căra, (fam.) a se cărăbăni, a se mătrăşi, a o şterge, a o tuli. (Au fugi de la locul faptei.) 3. v. refugia. 4. v. evada. 5. v.… …   Dicționar Român

  • nidifug — nidifúg adj. m., pl. nidifúgi; f. sg. nidifúgă, pl. nidifúge Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NIDIFÚG adj. (Despre puii unor păsări) Acoperit cu puf, imediat după ieşirea din ou. [< fr …   Dicționar Român

  • Fuyard — Fu|yard [fy ja:ɐ̯] der; s, s <aus gleichbed. fr. fuyard zu fuir »fliehen«, dies über vulgärlat. fugire aus lat. fugere> (veraltet) Flüchtling, Ausreißer …   Das große Fremdwörterbuch

  • huir — (Del lat. vulg. fugīre, por fugĕre). 1. intr. Alejarse deprisa, por miedo o por otro motivo, de personas, animales o cosas, para evitar un daño, disgusto o molestia. U. t. c. prnl. y menos c. tr.) 2. Dicho de una cosa: Alejarse velozmente. La… …   Diccionario de la lengua española

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”