fugă


fugă
FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de-a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga = imediat, fără amânare. În fugă (sau în fuga) mare = fugind foarte repede. În fuga calului (sau cailor) = în galop. Într-o fugă = fugind tare şi fără oprire. ♢ expr. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări. A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană. A (o) ţine numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere. O fugă (bună de cal) = o distanţă nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal. ♦ (Adverbial; în forma fuga) Repede, degrabă. 2. Părăsire grabnică (şi uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie. 3. Înclinare spre axa galeriei a montanţilor unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez. – Din lat. fuga.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

FÚGĂ2, fugi, s.f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci şi dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FÚGĂ s. 1. alergare, alergătură, goană, (Bucov.) scopcă, (înv.) repeziş, repezitură. (S-o ţii tot într-o fugă.) 2. goană, viteză, (fig.) zbor. (Mergi la el în fugă şi adu-l aici.) 3. v. alergătură. 4. v. refugiu. 5. v. evadare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fúgă (alergare, melodie) s. f., g.-d. art. fúgii; pl. fugi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FÚGĂ1 fugi f. 1) Deplasare grăbită şi cu paşi mari. ♢ Din (sau în) fugă a) în treacăt; b) superficial. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă a fugări pe cineva; a alunga. 2) Plecare grăbită şi pe furiş dintr-un loc pentru a scăpa de o primejdie. /<lat. fuga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÚGĂ2 fugi f. Compoziţie muzicală polifonică, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluată pe rând şi dezvoltată după legile contrapunctului. /<it. fuga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÚGĂ s.f. Compoziţie muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. [< it. fuga, cf. fr. fugue < lat. fuga – urmărire].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN

FÚGĂ s. f. compoziţie muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< it. fuga)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

fúgă (fúgi), s.f.1. Alergare, goană. – 2. Cursă. – 3. Părăsire grabnică, evadare. – 4. (adv.) Iute, rapid, în goană. – Mr., megl. fugă, istr. fuge. lat. fŭga (Puşcariu 663; Candrea-Dens., 667; REW 3548; DAR), cf. it., cat., sp., port. fuga. – Der. fuga, vb. (Trans. de Vest, a alunga), care ar putea reproduce şi lat. fugare (DAR), cf. mr. fugare, sp. fugar; fugaci, adj. (iute la fugă, rapid), care poate reprezenta şi lat. fŭgācem (Candrea-Dens., 688; DAR; cf. împotrivă Graur, BL, II, 10), dar care este mai curînd un der. cu suf. -aci, ca trăgaci, stîngaci, etc.; fugar, adj. (fugitiv); fugar, s.m. (fugit, evadat; armăsar; potîrniche albă, Tetrao lagopus); fugarnic, adj. (fugitiv), creaţie poetică şi artificială); fugaş, s.m. (fugitiv); fugăreţ, adj. (iute la fugă), prin transpunere a fr. fougueux , înv.; fugos, adj. (iute la fugă); fugău, s.m. (potîrniche albă, Tetrao lagopus; varietate de ţînţar, Hydrometra paladum), cu suf. -ău (după ipoteza puţin probabilă a lui Drăganu, Dacor., V, 362, din încrucişarea lui fugi cu mag. fogoly "prizonier"). cf. fugi.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Fuga AG — Luzern Rechtsform Aktiengesellschaft Gründung 1928 Sitz Luzern, Schweiz Leitung Anton Odermatt (CEO) Fritz Kopp Z graggen (VR Präsiden …   Deutsch Wikipedia

  • fuga — s.f. [dal lat. fuga, dello stesso tema di fugĕre fuggire ]. 1. a. [atto di fuggire] ▶◀ ↑ (fam.) fuggi fuggi. ● Espressioni: volgere (o mettere) in fuga ➨ ❑. b. [il fuggire da un luogo di detenzione …   Enciclopedia Italiana

  • fuga — (Del lat. fuga). 1. f. Huida apresurada. 2. Abandono inesperado del domicilio familiar o del ambiente habitual. 3. Momento de mayor fuerza o intensidad de una acción, de un ejercicio, etc. 4. Salida de gas o líquido por un orificio o por una… …   Diccionario de la lengua española

  • ¡Fuga! — Autor Isaac Asimov Género Cuento o Relato Corto de Ciencia Ficción Idioma Inglés …   Wikipedia Español

  • fuga — лат., ит. [фу/га] Fuge нем. [фу/ге] fugue фр. [фюг], англ. [фьюг] фуга ◊ fuga doppia ит. [фу/га до/ппиа] двойная фуга fuga lib …   Словарь иностранных музыкальных терминов

  • fuga — sustantivo femenino 1. Acción y resultado de fugarse: Los ladrones se dieron a la fuga en un coche azul. La fuga fue abortada por los guardias de la prisión. Sinónimo: huida. 2. Salida de un líquido o gas por un orificio o abertura: La cañería… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Fuga — ist der Name von: Ferdinando Fuga, (1699 1782) ein florentiner Architekt Fuga steht auch für: Fuga AG Luzern (Fu=Futtermittel, Ga=Gassmann), ein Schweizer Großhandelsunternehmen Siehe auch: Fuge (Musik) …   Deutsch Wikipedia

  • fuga — FÚGA adv. v. curând. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  FÚGA adv. Într un ritm rapid; în grabă; repede; iute. /<lat. fuga Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  fugá vb. I (reg …   Dicționar Român

  • fuga — estado de reacción disociativa caracterizado por amnesia y fuga física de una situación intolerable. Durante el episodio, la persona parece normal y actúa de forma consciente ante conductas y actividades complejas, pero, después del episodio, la… …   Diccionario médico

  • -fuga — fuga, fugalan, fugalni DEFINICIJA kao drugi dio riječi znači bijeg, ono što bježi; bjeg, bježan [centrifuga; centrifugalan] ETIMOLOGIJA lat. fuga: bijeg …   Hrvatski jezični portal

  • fuga — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ib, CMc. fudze {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} szczelina, szpara pomiędzy cegłami, płytami kamiennymi, flizami itp. wypełniona zaprawą budowlaną; także warstwa zaprawy w takiej… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień