foitaş — foitáş, foitáşe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanţă) cu care se astupau ţevile puştilor vechi; încărcătura unei astfel de puşti. Trimis de blaurb, 10.05.2006. Sursa: DAR foitáş ( şuri), s.n. – Vergea de armă de foc. – var.… … Dicționar Român
fuituitor — FUITUITÓR, fuituitoare, s.n. Baston de lemn cu care se împing cartuşele de exploziv şi fuituiala în găurile de mină. [pr.: tu i . – var.: fultuitór s.n.] – Fuitui (reg. a îndesa < magh.) + suf. tor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
fultuială — FULTUIÁLĂ s.f. v. fuituială. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FULTUIÁLĂ s. v. buraj, burare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
proaşcă — PROÁŞCĂ, proaşte, s.f. (pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care ţâşneşte de undeva şi împroaşcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proaşca (sau proaşcă) (în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între… … Dicționar Român
puşcă — PÚŞCĂ, puşti, s.f. 1. Armă de foc portativă şi individuală cu patul de lemn şi cu ţeava lungă. ♢ Puşcă mitralieră = puşcă la care încărcarea şi descărcarea se execută automat. Puşcă de soc = puşcoci. ♢ expr. (Adverbial) Gol puşcă = a) complet… … Dicționar Român
stupă — STÚPĂ1 s.f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinţii daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlţi de cânepă sau de bumbac cu care se curăţă uneltele, maşinile etc. ♦ Dop de câlţi, de cârpe sau de hârtie care se pune în puşcă sau în cartuş… … Dicționar Român
