- fuituitor
- FUITUITÓR, fuituitoare, s.n. Baston de lemn cu care se împing cartuşele de exploziv şi fuituiala în găurile de mină. [pr.: -tu-i-. – var.: fultuitór s.n.] – Fuitui (reg. "a îndesa" < magh.) + suf. -tor.Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98fuituitór s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.