fuituitor


fuituitor
FUITUITÓR, fuituitoare, s.n. Baston de lemn cu care se împing cartuşele de exploziv şi fuituiala în găurile de mină. [pr.: -tu-i-. – var.: fultuitór s.n.] – Fuitui (reg. "a îndesa" < magh.) + suf. -tor.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fuituitór s. n. (sil. fui-tu-i-), pl. fuituitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • foitaş — foitáş, foitáşe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanţă) cu care se astupau ţevile puştilor vechi; încărcătura unei astfel de puşti. Trimis de blaurb, 10.05.2006. Sursa: DAR  foitáş ( şuri), s.n. – Vergea de armă de foc. – var.… …   Dicționar Român

  • fultuitor — FULTUITÓR s.n. v. fuituitor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român