fulgui

fulgui
FULGUÍ, pers. 3 fulguieşte, vb. IV. intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéşte, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FULGU//Í pers. 3 fulguiiéşte intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mişca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. fulguiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • fulguire — FULGUÍRE, fulguiri, s.f. Acţiunea de a fulgui şi rezultatul ei; fulguială, fulguit. – v. fulgui. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUÍRE s. v. fulguială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fulguíre s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • fulguit — FULGUÍT s.n. Faptul de a fulgui; fulguială, fulguire. – v. fulgui. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUÍT s. v. fulguială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fulguít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • fulg — FULG, fulgi, s.m. 1. Pană subţire, de mărime mijlocie, pe jumătate moale şi mătăsoasă, care creşte pe pântecele păsărilor şi printre penele mai mari. ♢ loc. adj. Ca fulgul = foarte uşor. ♢ expr. A bate (pe cineva) de i merg (sau să i meargă)… …   Dicționar Român

  • fulguială — FULGUIÁLĂ, fulguieli, s.f. Ninsoare cu fulgi rari; fulguire, fulguit. [pr.: gu ia ] – Fulgui + suf. eală. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FULGUIÁLĂ s. (met.) fulguire, fulguit, (Munt. şi Olt.) prăşcău. (A tras o fulguială.)… …   Dicționar Român

  • pârşcắu — pîrşcắu ( uri), s.n. – Fulguială. sb. pršiti a fulgui (Candrea). Trimis de blaurb, 06.08.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”