furie

furie
FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc. şi: furíe] – Din fr. furie, lat. furia.
Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

FÚRIE s. înverşunare, mânie, (rar) înfuriere, (pop. şi fam.) năduf, (pop.) îndrăcire, năbădăi (pl.), obidă, oţăreală, oţărâre, (înv. şi reg.) scârbă, (reg.) năvârlii (pl.), pandalii (pl.), (înv.) toană, (fig.) turbare. (Un om plin de furie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

FÚRIE s. v. copil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fúrie s. f. (sil. -ri-e), art. fúria (sil. -ri-a), g.-d. art. fúriei; pl. fúrii, art. fúriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 08.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

FÚRI//E furiei f. Stare de extremă enervare; mânie violentă, impetuoasă. [art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, lat. furia
Trimis de siveco, 08.02.2009. Sursa: NODEX

FÚRI//E furiei f. 1) mai ales la pl. (în mitologia romană) Zeiţă a răzbunării şi a pedepsirii celor nimeriţi în infern. 2) fig. Femeie rea şi arţăgoasă. [art. furia; G.-D. furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, lat. furia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FÚRIE s.f. 1. Mânie violentă, nestăpânită; violenţă. ♦ (fig.; rar) Dorinţă, patimă. 2. Fiecare dintre cele trei divinităţi ale infernului, care, în credinţele celor antici, chinuiau sufletele păcătoşilor. [pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. furia, cf. fr. furie].
Trimis de LauraGellner, 27.06.2006. Sursa: DN

FÚRIE s. f. 1. mânie violentă, nestăpânită; violenţă. 2. (pl.) cele trei divinităţi ale infernului, care, în credinţele anticilor, chinuiau sufletele păcătoşilor. (< fr. furie, lat. furia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

fúrie (fúrii), s.f. – Mînie, violenţă. lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaşte o circulaţie populară destul de amplă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • furie — furie …   Dictionnaire des rimes

  • furie — [ fyri ] n. f. • XIVe; fuire XIIe; lat. furia → fureur 1 ♦ Myth. rom. Chacune des trois divinités infernales (Alecto, Mégère, Tisiphone) chargées d exercer sur les criminels la vengeance divine. ♢ Fig. (1559) Femme donnant libre cours à sa colère …   Encyclopédie Universelle

  • Furie — Sf wütende Frau std. bildg. (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. Furia, übertragen von der Bezeichnung der Rachegöttinnen in der Mythologie, zu l. furia Wut, Raserei , einer Ableitung von l. furere rasen, wüten . Die Bedeutung Rachegöttin… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Furie — Furie, 1) so v.w. Erinys; 2) wildes, böses, rachsüchtiges Weib; 3) Furia infernalis, angeblich kleiner Wurm od. Insect aus den lappländischen u. bothnischen Sümpfen, auchin dem nördlichsten Livland (als Megger), nicht dicker als ein Haar, ringsum …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Furie — Furie: Zu lat. furere »rasen, wüten«, das ohne sichere Beziehungen im Idg. ist, stellt sich als Substantiv lat. furia »Wut, Raserei«. Die personifizierte Form lat. Furia »rasende Göttin, Rachegöttin« – meist Plural Furiae »Plagegeister« – wird… …   Das Herkunftswörterbuch

  • furie — (fu rie) s. f. 1°   Terme de polythéisme gréco romain. Nom des trois divinités infernales qui tourmentaient les méchants. Le fouet des Furies. •   Tes remords te suivront comme autant de Furies, RAC. Brit. V, 6. •   Les dieux justes l ont livré… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • FURIE — s. f. Fureur qui éclate avec violence, grand emportement de colère. Entrer en furie. Se mettre en furie. Être en furie. Plein de furie. Quand sa furie sera passée.   Il se dit aussi Du mouvement violent et impétueux d un animal irrité. Le lion en …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • furie — I. Furie. s. f. Emportement de colere. Entrer en furie. se mettre en furie. estre en furie. plein de furie. quand sa furie sera passée. Il signifie aussi, Ardeur, impetuosité de courage. C est une nation qui va au combat avec furie. c est un… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • FURIE — n. f. Fureur extrême qui éclate au dehors avec violence, grand emportement de colère. Entrer en furie. Se mettre en furie. être en furie. Plein de furie. Il se dit quelquefois pour Ardeur, impétuosité de courage. Les troupes donnèrent avec furie… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

  • Furie — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Sur les autres projets Wikimedia : « Furie », sur le Wiktionnaire (dictionnaire universel) Les Furies sont des divinités romaines… …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”