fãrãdelége — s. f., art. fãrãdelégea, g. d. art. fãrãdelégii; pl. fãrãdelégi … Romanian orthography
nelegiuire — NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s.f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 NELEGIUÍRE s. v. ticăloşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
păgânie — PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s.f. (înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂGÂNÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire,… … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
bazaconie — BAZACÓNIE, bazaconii, s.f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (fam.) Năzbâtie, poznă, ştrengărie. – Din sl. bezŭ zakonije. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAZACÓNIE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie … Dicționar Român
becisnicie — BECISNICÍE, becisnicii, s.f. (pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. ie. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BECISNICÍE s. v. abjecţie, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie,… … Dicționar Român
blestemăciune — BLESTEMĂCIÚNE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
blestemăţie — BLESTEMĂŢÍE, blestemăţii, s.f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. ie. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLESTEMĂŢÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie,… … Dicționar Român
crimă — CRÍMĂ, crime, s.f. Infracţiune care reprezintă un grad ridicat de pericol şi pe care legea o sancţionează cu pedepsele cele mai mari; spec. omor. ♦ Crimă internaţională = infracţiune deosebit de gravă împotriva legilor şi uzanţelor războiului,… … Dicționar Român
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
