ancombrant


ancombrant
ancombránt adj. m., pl. ancombránţi; f. sg. ancombrántă, pl. ancombránte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. (franţuzism) Care încurcă (trecerea); incomod, neplăcut, plicticos. [< fr. encombrant].
Trimis de LauraGellner, 29.10.2004. Sursa: DN

ANCOMBRÁNT, -Ă adj. 1. (despre obiecte) care încurcă trecerea printr-un spaţiu; incomodant. 2. (fig.; despre oameni) plictisitor, pisălog. (< fr. encombrant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.