- gata
- GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s-a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ loc. adv. (Pe) de (-a) gata = fără să muncească, pe nemuncite, din munca altuia. ♢ expr. A da gata = a) a isprăvi, a lichida ceva; b) a chinui, a distruge pe cineva; c) a zăpăci, a ului pe cineva. A veni (sau a sosi) la de-a gata = a profita de ceva făcut de altul. ♦ Care a luat fiinţă, a căpătat existenţă. ♦ (Cu valoare de adverb sau de interjecţie) Ajunge! destul! 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit. ♦ Dispus să..., în stare să... 3. Care este aproape să..., pe punctul de a... – cf. alb. g a t.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Gata ≠ negataTrimis de siveco, 13.11.2007. Sursa: AntonimeGÁTA adj. invar., interj., adv. 1. adj. invar. v. isprăvit. 2. interj. v. ajunge. 3. interj. v. adio. 4. adj. invar. v. pregătit. 5. adv. aproape, mai. (Era gata să-l prind.) 6. adj. invar. v. lichid.Trimis de siveco, 10.11.2007. Sursa: Sinonimede-a gáta loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgáta adj. invar., adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÁTA1 adj. invar. şi adverbial 1) (despre lucruri, procese etc.) Care este făcut până la capăt; adus la condiţia finală; terminat; sfârşit; isprăvit. ♢ Haine gata confecţii. 2) Care este în stare să efectueze ceva; capabil pentru ceva. A fi gata pentru susţinerea tezei. ♢ A veni la de-a gata a veni la ceva pregătit de alţii, necontribuind cu nimic. A da gata a) a termina de făcut; b) a distruge (moral sau fizic); c) a buimăci; a ului. 3) (uneori repetat; urmat, mai ales, de un verb la conjunctiv) Cât pe ce; mai-mai. gata să plece. /<alb. gatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGÁTA2 interj. (se foloseşte pentru a exprima îndemnul de a înceta o acţiune) Ajunge! Destul! /<alb. gatTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgáta adv. – 1. Pregătit, aranjat. – 2. Isprăvit, terminat. – 3. (Despre haine confecţionate) Care se pot cumpăra direct din magazin. sb. gotovŭ "gata" (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 118), interpretat în mod greşit, datorită terminaţiei, ca o formă flexionară de la *gotŭ, de unde rom. *gat cu -a adverbial; cf. acelaşi rezultat în alb. gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 şi Petrovici, Dacor., VII, 348, cuvîntul rom. provine din alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici, Dacor., X, 129, şi-a corectat prima părere, admiţînd etimonul sl., pe care îl consideră introdus în rom. înainte de sec. IX, epocă în care s-a petrecut în sl. schimbarea lui a › o. Miklosich, Slaw. Elem., 9, credea că este vorba de un cuvînt autohton. cf. sb. gotov (Daničič, III, 330). Der. găti, vb. (a pregăti, a aranja; a prepara mîncare; a împodobi, a termina), cu var. găta, în care a putut influenţa sl. gatati "a acumula" (Miklosich, Lexicon, 126; găteală, s.f. (pregătire; împodobire); gătenie, s.f. (pregătire); gătitură, s.f. (fel de mîncare); pregăti, vb. (a prepare, a aranja), formaţie modernă, copiată pe baza lat. praeparare sau poate pe baza sl. (rus.) prigotoviti; pregătitor, adj. (care prepară); nepregătit, adj. (fără pregătire). – Din rom. provine alb. pregatoń (Puşcariu, Dacor., VII, 126), împrumut literar din sec. XIX.Trimis de blaurb, 10.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
