gentilóm — s. m. (sil. mf. om), pl. gentilómi … Romanian orthography
brută — BRÚTĂ, brute, s.f. Om foarte brutal. – Din fr. brute. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Brută ≠ gentilom, gentleman Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime brútă s. f., pl. brúte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
bădăran — BĂDĂRÁN, Ă, bădărani, e, s.m. şi f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – cf. magh. b a d a r. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Bădăran ≠ gentleman, gentilom Trimis de siveco, 02.02.2005. Sursa:… … Dicționar Român
cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… … Dicționar Român
gentil — GENTÍL, Ă, gentili, e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguţ, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Gentil ≠ bădărănos, grosolan … Dicționar Român
gentleman — GENTLEMAN, gentlemeni, s.m. Bărbat cu comportări alese, ireproşabile, cu caracter distins. [pr.: géntlmen] – cuv. engl. Trimis de gall, 03.05.2008. Sursa: DEX 98 GENTLEM//AN [pr.: géntlmen] gentlemanani m. Persoană care respectă cu stricteţe… … Dicționar Român
magnat — MAGNÁT, magnaţi, s.m. 1. Mare latifundiar maghiar sau (mai rar) polonez. 2. Mare capitalist. – Din lat. magnatus. cf. germ. M a g n a t, fr. m a g n a t. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAGNÁT s. (ist.) 1. nemeş. (Un magnat maghiar … Dicționar Român
nobil — NÓBIL, Ă, nobili, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegaţie; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într o lumină favorabilă pe… … Dicționar Român
patrician — PATRICIÁN, Ă, patricieni, e, subst. 1. s.m. şi f. (În Roma antică) Membru al comunităţii gentilice, iar mai târziu al aristocraţiei gentilice, care se bucura de toate drepturile şi privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat.… … Dicționar Român
senior — SENIOR1, seniori, s.m. (În evul mediu, în apusul Europei) Stăpân al unui domeniu asupra căruia îşi exercită şi unele atribute ale puterii de stat; p. ext. nobil. [pr.: ni or] – Din lat. senior. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
