germen

germen
GÉRMEN, germeni, s.m. 1. Corpuscul sau sămânţă care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei fiinţe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ♢ loc. adj. şi adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu iniţial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [var.: gérmene s.m.] – Din lat. germen.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GÉRMEN s. 1. v. embrion. 2. (biol.) genotip, idiotip, plasmă germinativă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GÉRMEN s. v. embrion, izvor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gérmen/gérmene s. m. (în loc. numai germene: în germen ), pl. gérmeni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GÉRMEN germeni m. 1) Element (microscopic) din care se dezvoltă, în condiţii prielnice, un organism nou. 2) fig. Element sau principiu care generează ceva (un fenomen, o stare etc.). ♢ În germen la începutul devenirii; în stadiul incipient. [var. germene] /<lat. germen, germeninis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GERMENI DE GRÂU s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinaţi, pentru producerea de pâine specială, precum şi ca ingredient sau îngroşător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.
Trimis de gal, 21.10.2005. Sursa: DGE

GERMEN, germeni, s.m. (În special la pl.) Produse naturiste obţinute prin germinarea unor seminţe comestibile, netratate chimic, în condiţii stricte de igienă, comercializate în stadiul de seminţe încolţite având rădăcini şi lăstari abia mijiţi, fără frunze verzi (în ambalaje speciale) sau ca lăstari înverziţi (în vasul în care au fost însămânţaţi); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de năut, de fasole mung, dar şi linte sau mazăre, iar ca lăstari verzi: culturi de creson asociat cu muştar, de schinduf, de alfalfa (lucernă) şi de diferite cereale, precum mei, orz, ovăz, alac; se consumă crude, în salate sau ca garnitură la diverse preparate, fiind bogate în vitamine, săruri minerale şi enzime. – Din fr. germes
Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE

GÉRMEN s.m. 1. Sămânţă sau corpuscul care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (fig.) Cauză, element care dă naştere la ceva. [var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].
Trimis de LauraGellner, 01.07.2006. Sursa: DN

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânţă, corpuscul care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei noi fiinţe. o în ĕ = în stadiu iniţial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naştere la ceva. (< lat. germen)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

gérmen (gérmeni), s.m. – 1. Sămînţă care dă naştere unei fiinţe vii. – 2. Principiu, element. lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinaţie, s.f.; germinativ, adj.; Germănar, s.m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creaţie a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • germen — [ ʒɛrmɛn ] n. m. • déb. XXe; mot lat. « germe » ♦ Biol. Lignée des gamètes d un être vivant (opposé à soma.⇒ germinatif). ⊗ HOM. Germaine (germain). ● germen nom masculin ( …   Encyclopédie Universelle

  • germen — m. med. Microorganismo, patógeno o no, en especial las bacterias. Medical Dictionary. 2011. germen cualquier microorganismo, especialmen …   Diccionario médico

  • germen — (Del lat. germen). 1. m. Esbozo que da principio al desarrollo de un ser vivo. 2. Parte de la semilla de que se forma la planta. 3. Primer tallo que brota de esta. 4. germen patógeno. 5. Principio u origen de una cosa material o moral. germen… …   Diccionario de la lengua española

  • germen — sustantivo masculino 1. Área: biología Microorganismo capaz de causar o propagar una enfermedad: Las bacterias son gérmenes patógenos. 2. Área: biología Célula o conjunto de células que constituye el origen de un ser vivo. 3 …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Germen — Ger men (j[ e]r m[e^]n), n.; pl. E. {Germens}, L. {Germina}. [L.] See {Germ}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Germen — (lat.), Fruchtknoten, d.i. der untere, mehr verdickte Theil des Pistills, welcher die Eierchen enthält u. später zur Frucht wird, od. auch der Fruchtknopf der Moose, welcher die Mutterzellen der künftigen Sporen enthält …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Germen — (lat.), s. Fruchtknoten …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Germen — (lat.), s.v.w. Fruchtknoten (s.d.) …   Kleines Konversations-Lexikon

  • Germen — Germen, lat., in der Botanik Eierstock, Fruchtknoten …   Herders Conversations-Lexikon

  • gérmen — s. m. O mesmo que germe. • [Brasil] Plural: gérmenes ou germens. • [Portugal] Plural: gérmenes …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”