gingirliu

gingirlíu s.n. (înv.) ban, galben turcesc (de valoare).

Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DAR



gingirlíu, -íe, gingirlíi, adj. (înv.) 1. (despre oameni) nostim. 2. (despre cafea) cu caimac.

Trimis de blaurb, 15.05.2006. Sursa: DAR



gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. tc. cicili "drăguţ, bun", cf. gigea (Şeineanu, II, 188).

Trimis de blaurb, 23.10.2007. Sursa: DER