anevoios


anevoios
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioşi, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.
Trimis de ana_zecheru, 11.01.2008. Sursa: DEX '98

Anevoios ≠ lesne, uşor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaş, greu, (fig.) ingrat. (O misiune anevoiosoasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers anevoios.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. şi pop.) necăjos. (Un trai anevoios.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul anevoios al cunoaşterii.)
Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Sinonime

anevoiós adj. m., pl. anevoióşi; f. sg. anevoioásă, pl. anevoioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANEVOI//ÓS anevoiosoásă (anevoiosóşi, anevoiosoáse) Care prezintă dificultăţi; obositor. /anevoie + os
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dificil — DIFICÍL, Ă, dificili, e, adj. 1. Care prezintă dificultăţi; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane şi despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alţii, greu de mulţumit; exigent, mofturos, capricios;… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • silnic — SÍLNIC, Ă, silnici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. Care se face în silă, de nevoie; care este impus, forţat, silit2 (1). ♢ Muncă silnică = pedeapsă judiciară grea, care se aplică pentru fapte penale grave, constând din închisoare şi muncă… …   Dicționar Român

  • haide — HÁIDE interj. 1. Exclamaţie care exprimă un îndemn (la o acţiune). ♢ (Cu ton de comandă, exprimând nerăbdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamaţie care exprimă încercarea de a îmbuna pe cineva. 2. (Cu funcţie… …   Dicționar Român

  • ingrat — INGRÁT, Ă, ingraţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu şi manifestă recunoştinţa pentru serviciile şi avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. adj. fig. Care nu răsplăteşte, nu satisface, nu corespunde eforturilor… …   Dicționar Român

  • ostenicios — OSTENICIÓS, OÁSĂ, ostenicioşi, oase, adj. (înv. şi reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. – Osteni + suf. cios. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSTENICIÓS adj. v. anevoios, dificil, epuizant, extenuant, greu, istovitor,… …   Dicționar Român

  • scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… …   Dicționar Român

  • îngreuia — ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a… …   Dicționar Român

  • anevoie — ANEVÓIE adv. Cu greu, cu greutate, abia. ♦ (Adjectival, rar) Anevoios. Drum anevoie. – A3 + nevoie. Trimis de ana zecheru, 04.04.2009. Sursa: DEX 98  Anevoie ≠ uşor, lesne Trimis de siveco, 13.12.2007. Sursa: Antonime  ANEVÓIE adv. 1. v. abia.… …   Dicționar Român

  • aspru — ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron. Trimis de cata, 02.02.2009. Sursa: DEX 98  ÁSPRU, Ă, aspri, e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o… …   Dicționar Român