grad

grad
GRAD, grade, s.n. 1. Nume dat mai multor unităţi de măsură pentru diverse mărimi (variabile), în cadrul unor sisteme sau scări de reper. Grad centezimal. Grad de latitudine. ♢ Grad de libertate = indice care arată posibilităţile de mişcare ale (elementelor) unui sistem mecanic. 2. (mat.) Exponentul sau suma exponenţilor mărimii literale a unui monom; cel mai mare dintre exponenţii monoamelor care alcătuiesc un polinom. ♢ Ecuaţie de gradul întâi (sau al doilea etc.) = ecuaţie a cărei necunoscută e la puterea întâi (sau a doua etc.). 3. Fiecare dintre diviziunile în care se împarte un sistem sau o scară de reper, de măsură. 4. Valoare a unei mărimi, considerată în raport cu o valoare de referinţă. ♢ Grad alcoolic = fiecare dintre procentele de alcool pur din volumul unui lichid alcoolic. 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic, o însuşire a unui material etc. 6. (În sintagma) Grad de comparaţie v. comparaţie. 7. (Urmat de determinări) Treaptă, nivel, stadiu (într-un proces, într-o situaţie etc. dată). ♢ Grad de rudenie = raportul de apropiere între rude. ♢ loc. adv. În ultimul grad = în stadiul cel mai avansat, cel mai grav. 8. Fiecare dintre treptele sistemului de organizare a unor instituţii; fiecare dintre treptele ierarhiei unor funcţii; p. ext. loc pe care îl ocupă cineva în ierarhia unor funcţii; persoană care ocupă o anumită funcţie în această ierarhie. – Din fr. grade, lat. gradus, germ. Grad.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GRAD s. 1. (prin Transilv.) ştric. (grad alcoolic.) 2. v. nivel. 3. v. funcţie. 4. v. rang.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

grad s. n., pl. gráde
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRAD grade n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ♢ grad de comparaţie categorie gramaticală specifică pentru adjectiv şi adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ şi superlativ. ♢ grad de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii şi a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradaţie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenţilor necunoscutelor unui termen. gradul unui monom. ♢ Ecuaţie de gradul întâi (sau doi) ecuaţie a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluţia unui lucru; nivel. grad de cultură. ♢ În cel mai mare grad la maximum. În cel mai mic grad la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de gradul I. grad de căpitan. 7) Etapă în evoluţia unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. grad ştiinţific. /<fr. grade, lat. gradus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

-GRAD Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "care merge", "mergător", folosit în combinaţii al căror prim element are specificaţii semantice (ex. plantigrad). [< fr. -grade, it. -grado, cf. lat. -gradus < gradi – a merge].
Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN

GRAD s.n. I. 1. Unitate de măsură a anumitor mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. Unitate de măsură a unghiurilor, reprezentând a 360-a parte dintr-un cerc. ♢ Grad centezimal = grad care reprezintă a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. II. Treaptă, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei căreia îi aparţine. ♢ Grad de comparaţie = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însuşire în raport cu alt obiect sau cu el însuşi (în alte împrejurări). [pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].
Trimis de LauraGellner, 03.07.2006. Sursa: DN

GRAD1 s. n. 1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.). 2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuaţii sau maximul sumei exponenţilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treaptă, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♢ loc ocupat de cineva în ierarhia instituţiei căreia îi aparţine. 6. (chim.) valoare a mai multor mărimi considerate în raport cu o valoare de referinţă. o grad de comparaţie = formă pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arăta măsura în care un obiect prezintă o însuşire în raport cu un alt obiect sau cu el însuşi într-o altă împrejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

-GRÁD2 elem. "mers", "treaptă". (< fr. -grade, cf. lat. gradus < gradi, a merge)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

grad (gráde), s.n. – Nume dat unor unităţi de măsură de mărimi variabile. fr. grade. – Der. (din fr.) grada, vb.; gradat, s.m. (soldat, gradat, caporal); gradaţi(un)e, s.f. (acţiunea de a grada); degrada, vb.; degradant, adj.
Trimis de blaurb, 23.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • gråd — sb., en …   Dansk ordbog

  • Grad — may refer to:* Grad (angle), a unit of angular measurement * Gradient of a scalar field, a differential operator in mathematics * Grad, a Soviet multiple launch rocket system * Graduation ceremony, prom, or a graduate * Grad Nite, a Disneyland… …   Wikipedia

  • Grad — 〈m.; Gen.: (e)s, Pl.: e od. (bei Zahlenangaben) 〉 1. Abstufung, Stufe, Stärke, Maß; WirkungsGrad; Erfrierungen, Verbrennungen dritten Grades; einige Grade dunkler, heller; bis zu einem gewissen Grad(e); im höchsten Grade ärgerlich sehr,… …   Lexikalische Deutsches Wörterbuch

  • grad — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. gradzie, blm {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} opad atmosferyczny w postaci bryłek lodu różnej wielkości, występujący w ciepłej porze roku : {{/stl 7}}{{stl 10}}Sypnęło… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Grad [1] — Grad, in der niederen Algebra der Exponent der höchsten in einer Gleichung vorkommenden Potenz der Unbekannten (eine Gleichung zweiten Grades heißt quadratisch u.s.w.). In der höheren Mathematik wird bei einem algebraischen Ausdruck (Form) der… …   Lexikon der gesamten Technik

  • grad. — grad. 〈Abk. für〉 graduiert * * * grad. = graduiert. * * * grad.,   Abkürzung für graduiert; 1964 80 verliehener akademischer Grad, der in Verbindung mit einer näheren Bezeichnung der Fachrichtung seit 1964 von Absolventen der staatlich… …   Universal-Lexikon

  • Grad — Sm std. (11. Jh.), mhd. grat, ahd. grad Entlehnung. Sind entlehnt aus l. gradus Schritt, Stufe (u Stamm zu l. gradī schreiten ), zunächst als akademischer Grad , dann als Temperaturschritt , dann in weiteren Bedeutungen. Adjektiv: graduell;… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Grad — der (für Temperatureinheit meist: das); [e]s, e <lateinisch> (Temperatureinheit; Einheit für [ebene] Winkel [1º = 90. Teil eines rechten Winkels]; Zeichen º); 3 Grad C oder 3º C oder 3 ºC (fachsprachlich nur so); der 30. Grad (nicht: 30. º …   Die deutsche Rechtschreibung

  • grad... — • grad..., Grad... Die Wörter gerad[e] und Gerad[e] sowie die mit ihnen gebildeten Zusammensetzungen werden umgangssprachlich oft in den verkürzten Formen grad... oder Grad... verwendet, z. B. grade, Grade, gradeaus, gradestehen, gradezu,… …   Die deutsche Rechtschreibung

  • Grad... — • grad..., Grad... Die Wörter gerad[e] und Gerad[e] sowie die mit ihnen gebildeten Zusammensetzungen werden umgangssprachlich oft in den verkürzten Formen grad... oder Grad... verwendet, z. B. grade, Grade, gradeaus, gradestehen, gradezu,… …   Die deutsche Rechtschreibung

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”