anghină


anghină
ANGHÍNĂ, anghine, s.f. 1. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor care împiedică înghiţirea şi respiraţia. 2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de asfixie şi care se datorează unor alterări funcţionale sau anatomice ale arterelor coronare. [var.: angínă s.f.] – Din fr. angine, lat. angina.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANGHÍNĂ f. Inflamaţie a faringelui şi a amigdalelor. ♢ anghină pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii şi prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; var. angină] /<fr. angine, lat. angina
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi. 2.Anghină pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi prin dureri în regiunea inimii. [pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuşi].
Trimis de LauraGellner, 01.03.2006. Sursa: DN

anghínă s.f. (înv. şi reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin
Trimis de blaurb, 18.05.2007. Sursa: DAR

anghínă, s.f. – Nanchin, ţesătură de bumbac. De la Nankin, oraş din China, prin intermediul pronunţării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se foloseşte mai mult nankin, din fr.
Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DER

ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamaţie a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoţită de greutatea de a înghiţi; angor. 2. anghină pectorală = afecţiune caracterizată prin accese de sufocare şi dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • anghínã — / angínã s. f., g. d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne …   Romanian orthography

  • pultaceu — PULTACÉU, CÉE, pultacei, cee, adj. (med.) Păstos. ♢ Anghină pultacee = anghină cu amigdalele acoperite de un exsudat alb. – Din fr. pultacé. Trimis de oprocopiuc, 30.01.2008. Sursa: DEX 98  PULTACÉU adj. v. păstos. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • angină — ANGÍNĂ s.f. v. anghină. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANGÍNĂ s.f. v. anghină. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  angínă (angíne), s.f. – Inflamaţie a gîtului. – var …   Dicționar Român

  • difterie — DIFTERÍE, difterii, s.f. Boală contagioasă acută produsă de bacili, caracterizată prin formarea unor membrane false pe amigdale, pe faringe sau pe laringe, prin greutate în respiraţie şi la înghiţirea alimentelor, prin febră etc.; anghină… …   Dicționar Român

  • guşter — GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. s.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. s.n. (reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III. s.n. (med.; pop.) Crup. – Din …   Dicționar Român

  • şopârlaiţă — ŞOPÂRLÁIŢĂ, şopârlaiţe, s.f. 1. (pop.) Anghină difterică. 2. Numele a două plante erbacee; a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuţite şi cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară (Veronica orchidea);… …   Dicționar Român

  • anghinos — anghinós adj. m., pl. anghinóşi; f. sg. anghinoásă, pl. anghinoáse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ANGHINÓS, OÁSĂ adj. Referitor la anghină. [< fr. angineux] …   Dicționar Român

  • brâncă — BRẤNCĂ1 s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia unor pete violacee. 2. (pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în …   Dicționar Român

  • crup — s.n. Afecţiune a laringelui la copil, caracterizată prin respiraţie sufocantă şi printr o tuse răguşită, uneori cu formare de false membrane; guşter. – Din fr. croup. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CRUP s. (med.) 1. (pop.) guşter.… …   Dicționar Român

  • difteric — DIFTÉRIC, Ă, difterici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. De natura difteriei, care aparţine difteriei, privitor la difterie. ♢ Anghină difterică = difterie. 2. s.m. şi f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique. Trimis de claudia …   Dicționar Român