greutate

greutate
GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime. ♦ Greutate specifică = greutate a unităţii de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivităţi faţă de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăţilor atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (şi cărat de cineva sau de ceva). ♦ fig. Senzaţie de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de nelinişte. ♦ expr. A i se lua (sau a-i cădea) (cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică şi cu masa etalonată (etalona), care serveşte la stabilirea masei ori greutăţii altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplineşte anumite funcţii într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele (proba) atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ♦ loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (fam.) Influenţă, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.
Trimis de gall, 01.04.2009. Sursa: DEX '98

Greutate ≠ uşurinţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GREUTÁTE s. 1. v. povară. 2. apăsare, povară, sarcină. (Mijlocul i se frânge sub greutate bagajelor.) 3. (fiz.) greutate atomică = masă atomică; greutate moleculară = masă moleculară. 4. v. apăsare. 5. halteră. 6. (înv. şi reg.) piatră, (Ban. şi Transilv.) plumb. (greutate de cântar.) 7. (Munt.) coinac. (greutate la fântână.) 8. v. dificultate. 9. v. încercare. 10. încercare, necaz, nevoie, suferinţă, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe greutateăţi.) 11. v. greu. 12. v. problemă. 13. v. şicană. 14. v. adversitate. 15. v. vicisitudine. 16. efort, osteneală, trudă. (Cu multă greutate a izbutit.) 17. asprime.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GREUTÁTE s. v. influenţă, înrâurire, putere, trecere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

greutáte s. f. (sil. gre-u-), g.-d. art. greutăţii; pl. greutăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GREUT//ÁTE greutateăţi f. 1) Forţă exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ. ♢ greutate specifică a) greutatea unităţii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire. greutateatea unei banderole. 3) Piesă de metal etalonată, care serveşte drept unitate de măsură la cântărit. 4) sport Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. 5) sport Dispozitiv de atletică grea, constând dintr-o bară de metal prevăzută la capete cu discuri de diferite dimensiuni; halteră. 6) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat); încărcătură. 7) Factor care încurcă la realizarea unui lucru; dificultate. ♢ Cu (mare) greutate foarte greu. 8) fig. Senzaţie neplăcută apăsătoare. A simţi o greutate pe suflet. 9) fam. Importanţă recunoscută într-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere în ceva; grad de încredinţare de ceva. greutateatea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. greutateatea crimei. [G.-D. greutăţii] /<lat. grevitas, greutateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • greutáte — s. f. (sil. gre u ), g. d. art. greutäţii; pl. greutäţi …   Romanian orthography

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • contragreutate — CONTRAGREUTÁTE, contragreutăţi, s.f. Greutate care serveşte într un sistem tehnic la echilibrarea totală sau parţială a unei forţe fixe sau a unei greutăţi în mişcare. [pr.: gre u ] – Contra1 + greutate (după fr. contrepoids). Trimis de… …   Dicționar Român

  • pondere — PÓNDERE, ponderi, s.f. (livr.) Greutate; spec. greutate specifică. Pondere atomică. ♦ fig. Importanţă, valoare (în cadrul unui ansamblu de elemente şi în raport cu acestea). – Din lat. pondus, eris. Trimis de oprocopiuc, 02.04.2004. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • tonaj — TONÁJ, tonaje, s.n. Masă sau greutate a unui corp exprimată în tone. ♦ spec. Capacitate a unei nave exprimată în tone registru. ♦ spec. Greutate a unui tren sau a unui autocamion exprimată în tone. ♦ spec. Greutate maximă de încărcătură pe care o …   Dicționar Român

  • baricentru — BARICÉNTRU, baricentre, s.n. 1. Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BARICÉNTRU s. v. centru de greutate. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • dificultate — DIFICULTÁTE, dificultăţi, s.f. Greutate de a face ceva; anevoinţă. ♦ Piedică, obstacol. ♢ expr. A face (sau a crea) dificultăţi = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistenţă, a se împotrivi (într o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas …   Dicționar Român

  • povară — POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie,… …   Dicționar Român

  • camănă — CÁMĂNĂ, camene, s.f. Odgon care se află la partea inferioară a năvoadelor sau a altor unelte de pescuit şi de care se pot prinde greutăţi de plumb. – Din sl. kamenĩ piatră . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cámănă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • gramaj — GRAMÁJ s.n. Masă (ori greutate), exprimată în grame, pe care trebuie să o aibă o parte dintr un material. – Din fr. grammage. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gramáj s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”