grindă

GRÍNDĂ, grinzi, s.f. Element de construcţie din lemn, oţel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenţei unei construcţii. – Din sl. grenda.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GRÍNDĂ s. (constr.) bârnă, stâlp, (înv. şi pop.) pociumb, (pop.) şarampoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvan, (Transilv.) şaf, (Maram.) şaranţ, (Transilv., Maram. şi Bucov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenap. (O grindă din schelăria unei case.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRÍN//DĂ grindăzi f. Element de construcţie (din lemn, beton armat, oţel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcţie, serveşte drept piesă de rezistenţă. ♢ A însemna (sau a încresta) în grindă (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gríndă (-de), s.f. – 1. Bîrnă. – 2. Raft, poliţă. – Mr. grendă, megl. grindă. sl. gręda (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 148; Cihac, II, 129; Iordan, Dift., 108; Conev 80; Byhan 313), cf. bg. gredá, sb., cr. greda, lituan. grinda, mag. gerend(a), ngr. γρέντα. Este dublet al lui grind, s.n. (banc de nisip; dună; colină, dîmb), din sl. grędŭ, var. de la gręda. Ambele cuvinte apar numai în sl., cu sensul de "bîrnă", dar trebuie să-l fi avut şi pe cel de "banc de nisip", care s-a păstrat, pe lîngă grind, sb. greda (Berneker 348; DAR; după Skok 70, grind provine din sb. greda, al cărui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183, din germ. medie de sus grinte, cf. Scriban). cf. şi gresie. Der. grindar, s.n. (grindă principală); grindărie, s.f. (tîmplărie); grindiş, s.n. (osatură, schelet; schelărie; esplanadă; îngrămădire de nisip); după Graur, BL, V, 83, trebuie distinse două cuvinte diferite, unul der. de la grind şi altul de la grindă. Această distincţie pare inutilă deoarece grind şi grindă apar şi ca un cuvînt unic în grind "ax" şi în grindei, s.n. (ansamblul grinzilor; inima căruţei; ax; arbore; esplanadă; dîmb), de la grind cu suf. -ei (după Cihac, II, 129, din mag. gerendely; după Cancel 17, din bg. grendelĭ; pentru DAR, dintr-un sl. gręndelĭ). Grindel, s.m. (peştişor, Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza pl. grindei (DAR; după Lacea, Dacor., III, 752, din săs. Grendel). – Din rom. trebuie să provină formele sl., care reprezintă etimonul nazalizat, cum sînt bg. gri(e)nda (Capidan, Raporturile, 222) şi rut. grynda (Candrea, Elemente, 402).

Trimis de blaurb, 05.11.2007. Sursa: DER