grinota


grinota
GRINOTÁ, grinotez, vb. I. tranz. A decupa o tablă cu poansonul de-a lungul unui contur (trasat). – Din fr. grignoter.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

grinotá vb., ind. prez. 3 sg. grinoteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRINOTÁ vb. I. tr. (tehn.) A decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. [< fr. grignoter].
Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN

GRINOTÁ vb. tr. a decupa o tablă cu ajutorul unui poanson, cu care se dau găuri alăturate de-a lungul unui contur. (< fr. grignoter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • grinotare — GRINOTÁRE s.f. (tehn.) Acţiunea de a grinota şi rezultatul ei; grinotat. [< grinota]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • grinotat — grinotát adj. m., pl. grinotáţi; f. sg. grinotátă, pl. grinotáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GRINOTÁT s.n. (tehn.) Grinotare. [< grinota] …   Dicționar Român