grup

GRUP, grupuri, s.n. 1. Ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă. ♦ Ansamblu de obiecte, de piese etc. de acelaşi fel, reunite pe baza caracteristicilor funcţionale şi alcătuind un tot. Grup electrogen. ♢ Grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă (şi, uneori, cu cadă de baie). 2. Ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunităţi de interese, de concepţii etc.; grupă, colectiv. ♢ loc. adv. În grup = mai mulţi laolaltă, în colectiv. În grupuri de câte... = câte (atâţia) deodată. ♢ expr. Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi. ♦ spec. Fracţiune politică; grupare formată din reprezentanţii unui partid sau ai unui curent politic. 3. (mat.) Mulţime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeaşi mulţime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulţimii, în care există un element neutru şi un element opus legii de compunere a mulţimii. – Din fr. groupe.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GRUP s. 1. v. ceată. 2. v. tabără. 3. v. fracţiune. 4. v. categorie. 5. (mat.) grup abelian = grup comutativ; grup comutativ v. grup abelian.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



grup s. n., pl. grúpuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GRUP grupuri n. 1) Ansamblu de fiinţe sau de lucruri asemănătoare, aflate împreună sau în vecinătate. grup de elevi. grup de cuvinte. ♢ În grup în colectiv; împreună. 2): grup sanitar încăpere înzestrată cu closet, chiuvetă (uneori şi cu cadă). 3) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau activitate comună; grupare. grup social. grup parlamentar. 4) Ansamblu de persoane, fenomene sau obiecte cu trăsături comune. grup etnic. grup de limbi. /<fr. groupe

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GRUP s.n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noţiuni; grămadă. ♢ Grup social = colectivitate de indivizi între care există relaţii sociale determinate, se supun aceloraşi norme de comportament şi urmăresc un ţel comun. 2. (mat.) Mulţime în care se defineşte o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcţional. [< fr. groupe, cf. it. gruppo].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



GRUP s. n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de noţiuni cu însuşiri asemănătoare; ceată. ogrup social = colectivitate de indivizi între care există relaţii sociale determinate, se supun aceloraşi norme de comportament şi urmăresc un ţel comun; grup de armate = mare unitate operativ-strategică din mai multe armate. 2. (mat.) mulţime în care se defineşte o lege de compunere care asociază la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau funcţionale. o grup sanitar = încăpere prevăzută cu closet, chiuvetă etc. (< fr. groupe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



grup (grúpuri), s.n. – Ansamblu de obiecte, de animale sau plante asemănătoare, grupare. – var. grupă, s.f. Mr. grup. fr. groupe. – Der. grupa, vb., din fr. grouper; grupet, s.n., din it. gruppetto. Cuvîntul mr. provine din it.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER