- grădină
- GRĂDÍNĂ, grădini, s.f. 1. Suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obţinerii unor produse; grădinărie. ♢ expr. O grădină de om = om plăcut, simpatic. 2. Suprafaţă de teren plantată (planta) (şi amenajată cu alei, bănci etc.) care serveşte ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ♢ Grădină botanică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării şi studierii) colecţii de plante vii. Grădină zoologică = instituţie ştiinţifică dotată cu o suprafaţă de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului. ♦ Grădină de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. 3. (În sintagmele) Grădină de copii = grădiniţă (de copii). Grădină sezonieră = grădină de copii care funcţionează în mediul rural în timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COCOŞEI-DE-GRĂDÍNĂ s. pl. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.Trimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: SinonimeGRĂDÍNĂ s. 1. (înv. şi reg.) sad, (reg.) ogradă, (prin Olt. şi Ban.) bascea, (Transilv.) telechi. (grădină de legume.) 2. v. parc. 3. grădină zoologică = parc zoologic, (livr.) zoo, zooparc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNEMŢIŞOR-DE-GRĂDÍNĂ s. v. surguci.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeROGOZ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. narcisă.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimegrădínă s. f., g.-d. art. grădínii; pl. grădíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRĂDÍN//Ă grădinăi f. 1) Teren, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. ♢ grădină botanică grădină în care se cultivă plante din diferite regiuni ale globului. grădină zoologică grădină în care se cresc şi se întreţin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafaţă de teren plantată şi amenajată (cu alei, bănci etc.), care serveşte ca loc de agrement; parc. ♢ grădină de vară restaurant amenajat în timpul verii în aer liber. [G.-D. grădinii] /<bulg., sb. gradinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgrădínă (grădíni), s.f. – Suprafaţă de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi. – Mr., megl. gărdină. bg., sb. gradina (Cihac, II, 115; Meyer 119; DAR), cf. gard, şi alb. gradinë. – Der. grădinar, s.m. (persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini), cf. bg. gradinar (Conev 76), sb. gradinarĭ; grădinăreasă (var. grădinăriţă), s.f. (femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soţie de grădinar); grădinăresc, adj. (de grădină); grădinări, vb. (a cultiva sau a îngriji grădini); grădinărie, s.f. (horticultură); grădinărit, s.n. (horticultură).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
