gugiuman

GUGIUMÁN, gugiumane, s.n. Căciulă de samur purtată, în trecut, de domnitori şi de boieri, ca semn al demnităţii lor. – Din tc. gücemin.

Trimis de gall, 24.11.2007. Sursa: DEX '98



gugiumán s. n. (sil. -giu-), pl. gugiumáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GUGIUMÁN gugiumane n. înv. Căciulă din blană de samur, purtată în trecut de marii boieri şi de domnitori. /<turc. gücemin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



gugiumán (gugiumáne), s.n. – Căciulă de samur, purtată în trecut numai de domnitor (cu dublură albă) şi de boierii de rang (cu dublură roşie). – var. gugi(u)man(ă). tc. gücemin (Şeineanu, II, 191). sec. XVI. – Der. gugiu, s.n. (Mold., glugă), formă reconstituită, întrucît se consideră -man ca suf.; cujban, s.n. (costum), al cărui sens nu pare sigur (cf. Bogrea, Dacor., I, 227).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER