- gând
- GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-şi lua (sau a-şi muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunţa la orice speranţă. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a şovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-şi face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginaţie, fantezie; inspiraţie. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieşit din gând. ♢ expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am aşteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aştepţi. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenţie, plan. A venit cu gând bun. ♢ expr. A-şi pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenţii rele faţă de cineva. A-l bate (sau a-l paşte etc.) gândul = a intenţiona, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorinţă, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond.Trimis de gall, 10.02.2008. Sursa: DEX '98GÂND s. 1. v. minte. 2. v. concepţie. 3. v. închipuire. 4. v. intenţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeGÂND s. v. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, sfat, vorbă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegând s. n., pl. gânduriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÂND gânduri n. 1) Rezultat al procesului de gândire; idee; cuget. ♢ Ca gândul foarte repede. A-l frământa (sau a-l apăsa) pe cineva gândul a fi obsedat de un gând. 2) Concentrare a activităţii psihicului asupra unui lucru; meditare; gândire. ♢ A sta dus pe gânduri (a cădea pe gânduri) a medita la ceva. A sta la gânduri a şovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri a îngrijora. Nici cu gândul fără a bănui ceva; pe neaşteptate. 3) Loc unde se produce gândirea; minte; memorie. ♢ A-i da (sau a-i veni, a-i trece) în (sau prin) gând a-i veni brusc o idee. În gând fără a rosti cuvintele în voce. 4) Pornire interioară conştientă însoţită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); intenţie. ♢ A-şi pune în (sau de) gând a hotărî. A pune gând rău (cuiva) a avea intenţii rele faţă de cineva. A fi într-un gând cu cineva a avea aceleaşi dorinţe. A-l paşte un gând a-l preocupa o idee. 5) Consideraţie a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecată; părere; opinie. Ce gânduri ai despre aceasta? 6) Senzaţie de satisfacere a gustului; voie; chef; plăcere; plac. /<ung. gondTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgînd (gấnduri), s.n. – 1. Idee. – 2. Meditaţie, reflecţie. – 3. Preocupare, grijă. – 4. Opinie, părere. – 5. Intenţie, hotărîre. – 6. Spirit, inteligenţă. Mag. gond (Cihac, II, 500; Gáldi, Dict., 90; DAR). sec. XVII. – Der. gîndi, vb. (a se gîndi, a medita, a reflecta; a fi de părere, a considera, a avea intenţia, a-şi propune); gîndire, s.f. (gînd, idee; reflecţie); negîndire, s.f. (înv., lipsă de gîndire); gînditor, adj. (meditativ, preocupat); gîndului, vb. (a gîndi), în Mold., rar, direct din mag. gondolni; îngîndura, vb. (a pune pe gînduri, a îngrijora).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.