găinaţ

găinaţ
GĂINÁŢ, găinaţuri (găinaţi), s.n. (m.) Excremente de pasăre. [pr.: gă-i-] – lat. [stercus] gallinaceum.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

găináţ s. n., pl. găináţuri/găináţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GĂINÁŢ găinaţuri n. Excrement de pasăre. [pl. şi găinaţe] /<lat. gallinaceum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

găináţ (-ţi), s.m. – Excrement de găină, şi de pasăre în general. lat. gallῑnāceum (Puşcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăţa, vb. (a-şi lepăda păsările găinaţul).
Trimis de blaurb, 05.10.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • gunoi — GUNÓI1, gunoaie, s.n. 1. (La sg. cu sens colectiv) Resturi murdare sau netrebuincioase care se aruncă. 2. Baligă amestecată cu paiele care au servit vitelor drept aşternut, întrebuinţată ca îngrăşământ agricol organic. 3. Fir de pai, scamă,… …   Dicționar Român

  • găina — GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. refl. (Despre păsări) A şi lepăda găinaţul; a se găinăţa. [pr.: gă i ] – Din găinaţ (derivat regresiv). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂINÁ2, găinez, vb. I. intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a …   Dicționar Român

  • găină — GĂÍNĂ, găini, s.f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne şi ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoşului. ♢ expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina… …   Dicționar Român

  • găinăţa — GĂINĂŢÁ, pers. 3 găinăţează, vb. I. refl. (Despre păsări) A se găina1. [pr.: gă i . – var.: găiniţá vb. I] – Din găinaţ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂINĂŢÁ vb. a se găina …   Dicționar Român

  • pişti — PIŞTÍ vb. v. prelinge, scurge. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime  piştí, piştésc, vb. IV 1. (înv. şi reg.; despre lichide) a curge încet, a se scurge; a se prelinge din ...; a izvorî, a ţîşni, a ieşi la suprafaţă. 2. (despre… …   Dicționar Român

  • spârc — SPÂRC, (1) spârcuri s.n., (2) spârci, s.m. 1. s.n. (pop.) Bucată mică (şi nefolositoare) din ceva. 2. s.m. (fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [var.: spârci s.m.] – cf …   Dicționar Român

  • spârcâială — spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroşcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaţ, spârcâitură. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”