găoace

găoace
GĂOÁCE, găoci, s.f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe. [pr.: gă-oa-] – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GĂOÁCE s. coajă. (găoace a oului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

găoáce s. f., art. găoácea, g.-d. art. găócii; pl. găóci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GĂOÁC//E găóci f. 1) Coajă tare a oului. 2) Fiecare dintre jumătăţile unei coji de nucă (sau de alt fruct). ♢ A se închide în găoaceea sa a se izola de tumultul vieţii. 3) Căpăcel al unei ghinzi. [G.-D. găocii] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GĂOÁCE, găoáce, s.f. 1. Coajă de ou. 2. Coaja tare a unui fruct; cochilie. 3. Gaură, gol, scobitură. 4. Cocon2, gogoaşă (3). (din lat. cavum = gaură, la al cărui rezultat normal *gău (cf. zgău) s-a ataşat ulterior suf. -oc (Papahagi); găoace este un singular analog, derivat din plural; este dublet al lui ghioc; cf. şi gaură)
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER

găoáce (-e), s.f.1. Gaură, loc gol. – 2. Coajă. – 3. Coajă de ou. – 4. Gogoaşă a viermelui de mătase. – var. găoc. lat. cavum "gaură", al cărui rezultat normal, *gău (cf. sgău) a primit apoi suf. -oc (Papahagi, Notiţe, 23); găoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc, cf.şi gaură. Găoază (var. găoz), s.f. (anus) pare a proveni din acelaşi etimon lat., cu suf. - (după DAR din sl. *gązŭ, neatestat, dar cf. bg. găz, sg. guz, pol. guzica, rus. guzno, care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος "groapă" (Cihac, II, 661), este improbabilă. Der. găozar, s.m. (arg., homosexual); găuşel, s.m. (melc, căsuţa melcului), diminutiv format prin intermediul suf. dublu - şi el. cf. şi găman, găoace.
Trimis de blaurb, 08.10.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… …   Dicționar Român

  • găoc — GĂÓC, găoáce, s.n. (var.) Găoace. (cf. găoace) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • ecloza — eclozá vb., ind. prez. 3 sg. eclozeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  A ECLOZ//Á pers. 3 eclozaeásă intranz. 1) (despre pui) A ieşi din găoace. 2) (despre flori) A şi desface bobocii; a înflori /<fr. éclore …   Dicționar Român

  • coaje — coáje ( óji), s.f. – 1. Ţesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor şi ramurilor unor plante (lemnoase). – 2. Scoarţă (de copac). – 3. Înveliş al unor fructe. – 4. Găoace, înveliş de ou. – 5. (arg.) Portofel. – var. coarje. Mr. coaje, megl …   Dicționar Român

  • coajă — COÁJĂ, coji, s.f. 1. Ţesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor şi ramurilor unor plante (lemnoase); scoarţă. ♦ Înveliş exterior al fructelor, al seminţelor etc. 2. Înveliş, tare şi calcaros, al oului. 3. (înv.) Înveliş, tare şi calcaros,… …   Dicționar Român

  • eclozionator — ECLOZIONATÓR, eclozionatoare, s.n. Compartiment al incubatorului în care are loc procesul de ieşire a puilor din ou. [pr.: zi o ] – Din fr. éclosionnateur. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  eclozionatór s. n. (sil. clo zi o ),… …   Dicționar Român

  • gaură — GÁURĂ, găuri, s.f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într un corp, într un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ expr. Gaură de şarpe = loc ferit… …   Dicționar Român

  • găoază — GĂOÁZĂ s. v. anus, vagin. Trimis de siveco, 16.10.2008. Sursa: Sinonime  găoáză s. f., g. d. art. găoázei; pl. găoáze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GĂOÁZĂ s.f. Anus. (pare să provină din lat …   Dicționar Român

  • găuşel — GĂUŞÉL, găuşéi, 1. Melc (I). 2. Cochilia melcului. (din găoace, forma diminutivală rezultând prin interm. suf. dublu uş şi el) Trimis de tavi, 07.07.2005. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • negata — ≠ gata Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  negáta adj. invar. şi adv. 1. (adj.; reg.) care este ouat fără găoace. 2. (adv.; înv.) care nu este terminat, care nu s a pregătit (pentru ceva). Trimis …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»