halucinaţie

halucinaţie
HALUCINÁŢIE, halucinaţii, s.f. Tulburare psihică constând în perceperea unui obiect sau a unui fenomen fără ca acesta să existe în realitate. ♦ Produs al acestei stări; nălucire, vedenie. – Din fr. hallucination, lat. hallucinatio.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HALUCINÁŢIE s. nălucire, năzăreală, năzărire, vedenie, (înv.) vedere. (A avut o halucinaţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

halucináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. halucináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. halucináţiei; pl. halucináţii, art. halucináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HALUCINÁŢI//E halucinaţiei f. 1) Stare psihică patologică manifestată prin perceperea unor lucruri inexistente în realitate. 2) Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

HALUCINÁŢIE s.f. Stare psihică anormală sub imperiul căreia cineva crede că percepe lucruri sau situaţii care de fapt nu există; vedenie. [gen. -iei, var. halucinaţiune s.f. / cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio].
Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN

HALUCINÁŢIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situaţii inexistente. ♢ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • halucináţie — s. f.(sil. ţi e),art. halucináţia (sil. ţi a), g. d. art. halucináţiei; pl. halucináţii, art. halucináţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • vedenie — VEDÉNIE, vedenii, s.f. 1. Halucinaţie; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Fiinţă care apare în mod nedesluşit sau neaşteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (înv.) Imagine, reprezentare. 3. (pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije …   Dicționar Român

  • viziune — VIZIÚNE, viziuni, s.f. 1. Percepţie vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepţie, opinie. 3. Percepţie imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei… …   Dicționar Român

  • acusmie — ACUSMÍE s.f. (med.) Halucinaţie auditivă. [gen. iei. / < fr. acousmie]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  ACUSMÍE s. f. halucinaţie auditivă care împiedică perceperea sunetelor. (< fr. acousmie) Trimis de raduborza, 15.09.2007 …   Dicționar Român

  • deuteroscopie — DEUTEROSCOPÍE s.f. Halucinaţie care prezintă bolnavului imaginea sa dedublată. [pron. de u , gen. iei. / < fr. deutéroscopie]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN  DEUTEROSCOPÍE s. f. halucinaţie în cadrul căreia bolnavul vede… …   Dicționar Român

  • halucinatoriu — HALUCINATÓRIU, IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinaţii; halucinant. 2. Care ţine de halucinaţie. – Din fr. hallucinatoire. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  halucinatóriu adj. m., f. halucinatórie; pl. f. şi …   Dicționar Român

  • năzărire — NĂZĂRÍRE, năzăriri, s.f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariţie, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinaţie. – v. năzări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • onirism — ONIRÍSM s.n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului, provocată de obsesii sau de halucinaţii. 2. (lit.) Înclinare spre cultivarea situaţiilor, a motivelor onirice; atmosferă, caracter oniric al unei creaţii. – Din fr. onirisme. Trimis de mihvar,… …   Dicționar Român

  • personificaţie — PERSONIFICÁŢIE, personificaţii, s.f. (înv.) Personificare. – Din fr. personnification. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98  PERSONIFICÁŢIE s. v. incarnare, întruchi pare, întrupare, personificare, repre zentare, simbolizare. Trimis… …   Dicționar Român

  • specular — speculár adj. m., pl. speculári; f. sg. speculáră, pl. speculáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SPECULÁR, Ă adj. 1. (min.) care răsfrânge lumina. 2. referitor la oglindă; care par …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”