hatâr

HATÂR, hatâruri, s.n. (pop. şi fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ♢ expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (înv.) De hatârul (unui lucru) = mulţumită, datorită, graţie (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ♢ expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorinţă sau un capriciu. – Din tc. hatir.

Trimis de gall, 27.12.2008. Sursa: DEX '98



HATÂR s. 1. v. concesie. 2. v. plăcere.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



HATÂR s. v. avantaj, cinste, favoare, înlesnire, onoare, privilegiu, protecţie, uşurinţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



hatâr s. n., pl. hatâruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HATÂR hatâruri n. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată); voie. ♢ De hatârul (cuiva) pentru a face cuiva pe plac. /<turc. hatir

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hatîr (hatấruri), s.n. – 1. Favoare, serviciu. – 2. Favoare necuvenită, protecţie ilicită. – Mr. hătîre, megl. atǫr. tc. hatir (Roesler 607; Şeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), cf. ngr. χατίρι, alb. hatër, bg., sb. hater. – Der. hatîrgiu, s.m. (care îşi protejează prietenii; care profită de favoruri).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER