animozitate

animozitate
ANIMOZITÁTE, animozităţi, s.f. Atitudine ostilă faţă de cineva; neînţelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

animozitáte s. f., g.-d. art. animozităţii; pl. animozităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANIMOZIT//ÁTE animozitateăţi f. Atitudine ostilă faţă de cineva; duşmănie; ură. animozitate în discuţii. /<fr. animosite, lat. animositas, animozitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ANIMOZITÁTE s.f. Duşmănie, ură; repulsie; înverşunare. [cf. fr. animosité, lat. animositas].
Trimis de LauraGellner, 30.10.2004. Sursa: DN

ANIMOZITÁTE s. f. duşmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • animozitáte — s. f., g. d. art. animozitäţii; pl. animozitäţi …   Romanian orthography

  • pică — PÍCĂ2, pici, s.f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărţile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus şi cu o codiţă în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.… …   Dicționar Român

  • pizmă — PÍZMĂ, pizme, s.f. (pop.) Ciudă, necaz, nemulţumire; p. ext. ură, duşmănie; (sens curent) invidie. ♢ loc. prep. În pizma (cuiva) = cu intenţia de a supăra pe cineva; în necazul, în pofida cuiva. ♢ expr. (Rar) A se pune în pizmă cu cineva = a… …   Dicționar Român

  • anima — ANIMÁ, aním, vb. I. tranz. şi refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viaţă; a (se) însufleţi. [prez. ind. şi: animez] – Din fr. animer, lat. animare. Trimis de ana zecheru, 25.10.2004. Sursa: DEX 98  ANIMÁ …   Dicționar Român

  • bucluc — BUCLÚC, buclucuri, s.n. 1. (pop. şi fam.) Situaţie neplăcută, încurcată. În care se află cineva; belea, încurcătură, necaz. ♦ Ceartă, discordie. 2. (reg.; la pl.) Obiecte (neînsemnate, fără mare valoare) pe care le posedă cineva, care formează… …   Dicționar Român

  • ceartă — CEÁRTĂ, certuri, s.f. 1. Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane; sfadă, gâlceavă. 2. (Rar) Neînţelegere, duşmănie, ură. – Din certa (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 23.01.2009. Sursa: DEX 98  CEÁRTĂ s. 1. v. neînţelegere …   Dicționar Român

  • ciocnire — CIOCNÍRE, ciocniri, s.f. Acţiunea de a (se) ciocni. 1. Lovire (însoţită de zgomot) între două obiecte tari; ciocnitură. 2. fig. Luptă între interese sau idei diferite. 3. fig. Bătălie, luptă între două armate sau două grupuri adverse de oameni. – …   Dicționar Român

  • cârcotă — CẤRCOTĂ, cârcote, s.f. (pop. şi fam.) Neînţelegere, ceartă, gâlceavă. ♢ loc. vb. A intra (sau a se băga) în cârcotă (cu cineva) = a se certa (cu cineva). – cf. scr. k r k o t j a lipsă de mlădiere, inflexibilitate . Trimis de valeriu, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • dezunire — DEZUNÍRE, dezuniri, s.f. (Rar) 1. Desfacere, dezlipire, separare. 2. Dezbinare, neînţelegere, vrajbă. – v. dezuni. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con flict, despărţire, dezacord, dezbinare,… …   Dicționar Român

  • dihonie — DIHÓNIE, dihonii, s.f. (reg.) Neînţelegere care degenerează în vrajbă. – Din ngr. dihónia. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”