- anina
- ANINÁ, anín, vb. I. 1. tranz. (pop.) A agăţa (1). 2. refl. fig. (Rar) A se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva). – lat. *anninare (< ad + *ninna "leagăn").Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A anina ≠ a se desprinde, a dezninaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeANINÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, ţine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaniná vb., ind. prez. 1 sg. anín, 3 sg. şi pl. anínăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ANINÁ anín tranz. 1) (obiecte) A prinde în sau de ceva, lăsând să atârne liber în jos; a agăţa; a suspeda; a spânzura; a atârna. anina geanta în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuţit, rupând sau găurind; a agăţa; a prinde. 3) fig. (persoane) A deranja căutând motiv de ceartă. /<lat. anninareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ANINÁ mă anín intranz. (despre fiinţe) A se apuca strâns (cu mâinile, cu ghearele sau cu labele); a se agăţa; a se prinde. /<lat. anninareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXaniná (anín, aninát), vb. – 1. A agăţa. – 2. a apuca, a (se) prinde de ceva. lat. *annināre "a legăna", de la *ninna "leagăn" (Puşcariu 81; REW 5817; DAR); cf. nineri şi nani, şi it. ninna-nanna "nani-nani!", alb. ninuljë "leagăn", engad. niner "a legăna", prov. nina "a dormi". Transformarea semantică pare a se explica prin faptul că anina indică acţiunea de a agăţa un obiect fără a-l fixa, de a-l atîrna liber, astfel încît prin simplul fapt că este suspendat se mişcă şi se balansează – aceasta fiind principala diferenţă între anina "a atîrna" şi acăţa "a suspenda fixînd". După Puşcariu, schimbarea se explică prin confuzia termenului care indică acţiunea de a lega leagănul, cu cel care indica acţiunea de a lega sau atîrna în general. Pascu, Beiträge, 11, propune ca etimon lat. *allevinare, contaminat cu levare. – Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s.f. (loc fără ieşire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agăţătoare, gaică).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.