- hem
- HEM, hemuri, s.n. Nucleu al hemoglobinei şi al altor pigmenţi respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hèmeTrimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98hem s. n., pl. hémuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHEM hemuri n. Substanţă care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roşii. /<fr. hèmeTrimis de siveco, 27.02.2007. Sursa: NODEXHEM- v. hemo-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNhem conj. şi adv. (înv.) sau, fie, fie; tot.Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DARHEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziţia hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].Trimis de LauraGellner, 07.07.2006. Sursa: DNHEM1 s. n. compus organic care intră în compoziţia hemoglobinei, substanţa colorantă din globulele roşii. (< fr. hème)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNHEM2(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. "sânge, hematii, hemoglobină". (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)Trimis de raduborza, 08.05.2008. Sursa: MDNhem conj. – Se foloseşte în formă reduplicată, pentru a indica o alternanţă; fie-fie, sau-sau. bg. hem (DAR).Trimis de blaurb, 23.11.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.