hu

HU¹ interj. Onomatopee care imită sunetul produs de anumite păsări, precum ciuhurezul sau cucuveaua. (onomat.; cf. fr. huer (= a ţipa pentru a stârni vânatul şi a-l goni spre vânători) şi chat-huant (= ciuhurez, ciuf pitic))

Trimis de tavi, 18.01.2005. Sursa: DER



HU² interj. Onomatopee care denotă ideea de zgomot, frig sau nemulţumire. (onomat.)

Trimis de tavi, 18.01.2005. Sursa: DER



hu interj. – Imită strigătul unor păsări cum sînt ciuful sau cucuveaua. Creaţie expresivă, cf. fr. huer, chat-huant. – Der. huhăi, vb. (a striga bufniţa sau ciuful); huhura (var. huhureza), vb. (a ţipa; a necheza); huhurez, s.m. (ciuf, Asio otus), cu suf. -ez (DAR; din mag. huhogni "a ţipa" şi bagoly "cucuvea", după Cihac, II, 507; de la ciuhurez, după Tiktin şi Scriban), şi cu multe var., hurez, huhureţ, huhurete, buhurete, ciuhurete, aceasta din urmă prin încrucişare cu ciuf sau ciuh "moţ".

Trimis de blaurb, 02.12.2007. Sursa: DER



hu interj. – Exprimă ideea de zgomot, de frig sau de nemulţumire. Creaţie expresivă. – Der. hui, vb. (a răsuna, a vui, a rage; a bombăni, a bodogăni; despre porci, a grohăi), coincide cu vui; huială, s.f. (zgomot, grohăit); huet, s.n. (zgomot, vuiet); huiduca, vb. (a face zgomot), încrucişat cu hurduca.

Trimis de blaurb, 02.12.2007. Sursa: DER