huruitură

huruitură
HURUITÚRĂ, huruituri, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [pr.: -ru-i-. – var.: uruitúră s.f.] – Hurui + suf. -tură.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HURUITÚRĂ s. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (huruitură unui vehicul pe o stradă pietruită.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

huruitúră s. f. (sil. -ru-i-), g.-d. art. huruitúrii; pl. huruitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • duruit — DURUÍT, dăruituri, s.n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – v. durui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DURUÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • durăit — DURĂÍT s.n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – v. durăi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DURĂÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  durăít s. n.… …   Dicționar Român

  • hurduitură — HURDUITÚRĂ, hurduituri, s.f. (reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit1. [pr.: du i ] – Hurdui + suf. tură. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HURDUITÚRĂ s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit,… …   Dicționar Român

  • huruială — HURUIÁLĂ, huruieli, s.f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit1, hurduitură. [pr.: ru ia ] – Hurui + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HURUIÁLĂ s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • huruit — HURUÍT1 s.n. Faptul de a (se) hurui; huruitură, huruială, hurduitură. – v. hurui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HURUÍT2, Ă, huruiţi, te, adj. (reg.) Dărâmat, surpat. [var.: huluít, ă adj.] – v. hurui …   Dicționar Român

  • duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie …   Dicționar Român

  • durduit — DURDUÍT s.n. (reg.) Faptul de a durdui; duduitură, duduit. – v. durdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DURDUÍT s. v. duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • durăitură — DURĂITÚRĂ, durăituri, s.f. Durăit. [pr.: ră i ] – Durăi + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DURĂITÚRĂ s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  durăitúră s. f., g. d …   Dicționar Român

  • durăt — DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătu ră, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dúrăt …   Dicționar Român

  • uruitură — URUITÚRĂ s.f. v. huruitură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”