huţuţa

huţuţa
HUŢUŢÁ, huţúţ, vb. I. tranz. (reg.) A legăna (un copil mic). – Din huţa.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HUŢUŢÁ vb. v. legăna.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

huţuţá vb., ind. prez. 3 sg. huţúţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • huţa — HÚŢA interj. Cuvânt care însoţeşte datul în leagăn, în scrânciob etc. ♢ expr. A (se) da huţa (sau de a huţa) = a (se) legăna, a (se) balansa. [var.: úţa interj.] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  huţa interj.… …   Dicționar Român

  • hâţ — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă şi rapidă, când cineva apucă, smuceşte sau trage ceva. ♢ expr. Hâţ în sus, hâţ în jos sau hâţ în dreapta, hâţ în stânga, arată sforţările, încercările numeroase şi diverse pe care le… …   Dicționar Român

  • legăna — LEGĂNÁ, leágăn, vb. I. 1. tranz. A mişca lin într o parte şi în alta un copil (cu leagănul sau cu braţele) pentru a l adormi. ♦ refl. fig. A se lăsa purtat, amăgit de speranţe deşarte. 2. tranz. şi refl. A (se) mişca într o parte şi în alta; a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”