hârâitură

hârâitură
HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s.f. 1. Hârâială; vorbire răguşită, însoţită de o respiraţie greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

hârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. hârâitúrii; pl. hârâitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • hârâială — HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s.f. Zgomot răguşit şi hârâitor, produs de o respiraţie grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [pr.: râ ia ] – Hârâi + suf. eală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÂRÂIÁLĂ s. hârcâială, hârcâit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”