hălăciugă

hălăciugă
HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s.f. (reg.) 1. Tufiş, desiş de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – et. nec.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

HĂLĂCIÚGĂ s. v. ciuf, crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

hălăciúgă s. f., g.-d. art. hălăciúgii; pl. hălăciúgi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

HĂLĂCIÚ//GĂ hălăciugăgi f. pop. 1) Desiş de arbuşti spinoşi. 2) Totalitate a coardelor de viţă, tăiate primăvara la curăţatul viilor; râpcă. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • hăi — HĂI1 interj. 1. (reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A… …   Dicționar Român

  • ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… …   Dicționar Român

  • ciurlă — ciúrlă s.f. (reg.) păr zbârlit, nepieptenat; hălăciugă. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • desiş — DESÍŞ, desişuri, s.n. 1. Grup de arbuşti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. fig. (Rar) Mulţime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. iş. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Desiş ≠… …   Dicționar Român

  • huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de …   Dicționar Român

  • hâlt — hîlt Rădăcină expresivă, care redă zgomotul lichidului mişcat într un recipient închis. Creaţie spontană. – Der. hîltîc, interj. (exprimă zgomotul lichidului); hîltîbîc, interj. (exprimă zgomotul unei căderi în apă); cf. bîldîbîc; hîltîcîi (var.… …   Dicționar Român

  • tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

  • tufă — TÚFĂ, tufe, s.f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ♢ expr. (fam.) Tufă (de Veneţia) = nimic, deloc. Tufă n pungă sau tufă n buzunar = a) nimic; b) om… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”