iconodul

ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s.m. şi f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule.

Trimis de laurap, 25.11.2002. Sursa: DEX '98



iconodúl s. m., pl. iconodúli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ICONODÚL iconodulă (iconoduli, iconodule) m. şi f. 1) Adept al cultului icoanelor. 2) fig. Persoană care apară valorile normelor consacrate prin tradiţie. /<fr. iconodule

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ICONODÚL, -Ă s.m. şi f. (Liv.) Adept al cultului icoanelor. ♦ (fig.) Cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. [< fr. iconodule, cf. gr. eikon – imagine, dulos – sclav].

Trimis de LauraGellner, 22.07.2006. Sursa: DN



ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN