idiosincrasie

IDIOSINCRASÍE, idiosincrasii, s.f. Reacţie proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranţă la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. şi care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



idiosincrasíe s. f. (sil. -di-o-, -cra-), art. idiosincrasía, g.-d. art. idiosincrasíei; pl. idiosincrasíi, art. idiosincrasíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IDIOSINCRASÍ//E idiosincrasiei f. Reacţie a organismului unor persoane, provocată de sensibilitatea sporită a acestuia faţă de unele substanţe sau senzaţii şi manifestată prin urticarie. [G.-D. idiosincrasiei; Sil. -di-o-sin-cra-] /<fr. idiosyncrasie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziţie a cuiva de a reacţiona într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune faţă de ceva. [gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DN



IDIOSINCRASÍE s. f. 1. predispoziţie a cuiva de a reacţiona într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. 2. aversiune faţă de ceva. (< fr. idiosyncrasie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN