im

IM¹, imuri, s.n. (reg.) Noroi, murdărie. – lat. limus.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IM²- Element de compunere cu sens negativ şi privativ, formând substantive, adjective, verbe. [var.: in¹-] – Din fr., lat. in-.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IM s. v. jeg, murdărie, necurăţenie, noroi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



im s. n., pl. ímuri

Trimis de siveco, 16.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.

Trimis de blaurb, 31.05.2006. Sursa: DAR



IM- elem. in¹-.

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



im (ímuri), s.n. – 1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. lat. lῑmus (Cipariu, gram., II, 338; Puşcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoşa, vb. (a murdări); imoş(e)ală, s.f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, s.f. (înv., murdărie; pată); imală, s.f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER