impedanţă


impedanţă
IMPEDÁNŢĂ s.f. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit şi valoarea efectivă a intensităţii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (fiz.) Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic şi fluxul acustic corespunzător. – Din fr. impédance, germ. Impedanz.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

impedánţă s. f., g.-d. art. impedánţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

IMPEDÁNŢĂ s.f. 1. (fiz.) Rezistenţă aparentă în cazul curenţilor alternativi. 2. Mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic şi fluxul acustic corespunzător. [< fr. impédance, germ. Impedanz, cf. lat. impedire – a împiedica].
Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN

IMPEDÁNŢĂ s. f. 1. mărime caracteristică unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne şi cele ale curentului care trece prin circuit. o impedanţă acustică = mărime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonoră şi fluxul acustic corespunzător. 2. mărime ce caracterizează însuşirea unui sistem ca, în anumite situaţii, să împiedice desfăşurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem. (< fr. impédance, germ. Impedanz)
Trimis de raduborza, 12.06.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.