impenitenţă

IMPENITÉNŢĂ s.f. Lipsă de căinţă, de remuşcări. – Din fr. impénitence.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



impeniténţă s. f., g.-d. art. impeniténţei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IMPENITÉNŢĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăinţă. [< fr. impénitence].

Trimis de LauraGellner, 25.04.2005. Sursa: DN



IMPENITÉNŢĂ s. f. lipsit de căinţă, de remuşcări. (< fr. impénitence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN